HOME (English with subtitles)

 YouTube Link: http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU

We are living in exceptional times. Scientists tell us that we have 10 years to change the way we live, avert the depletion of natural resources and the catastrophic evolution of the Earth's climate.

The stakes are high for us and our children. Everyone should take part in the effort, and HOME has been conceived to take a message of mobilization out to every human being.

For this purpose, HOME needs to be free. A patron, the PPR Group, made this possible. EuropaCorp, the distributor, also pledged not to make any profit because Home is a non-profit film.

HOME has been made for you : share it! And act for the planet.

Yann Arthus-Bertrand

HOME official website
http://www.home-2009.com

PPR is proud to support HOME
http://www.ppr.com

HOME is a carbon offset movie
http://www.actioncarbone.org

More information about the Planet
http://www.goodplanet.info

Category:

Movies

Starring:

• Glenn Close (voice-over)

Directed by:

• Yann ARTHUS-BERTRAND

Produced by:

• EUROPACORP (Luc BESSON)
• ELZEVIR FILMS (Denis CAROT)

Written by:

• Isabelle DELANNOY
• Yann ARTHUS-BERTRAND
• Denis CAROT
• Yen LE VAN
• Tewfik FARES

PLAJA TIMPULUI

William W. Hewitt

DEZVOLTAREA CAPACITĂŢILOR PARAPSIHOLOGICE

(pg. 98-102)

În munca dumneavoastră de parapsiholog, limitele temporale nu vă vor constrânge. În timp ce din punct de vedere fizic trăiţi în prezent şi într-un anumit loc, în lumea parapsihologică lucrurile stau altfel. Mintea dvs. poate călători în orice loc din univers, în prezent, trecut şi viitor.

Pentru a vă sprijini să efectuaţi călătorii parapsihologice, vă voi prezenta Plaja Timpului de pe malurile Mării Conştiinţei Cosmice. Aflându-vă pe Plaja Timpului, veţi putea să vă manifestaţi din punct de vedere parapsihologic în orice punct din timp şi spaţiu. Plaja Timpului există la un nivel parapsihologic al minţii dvs. diferit de nivelul parapsihologic de bază.

Exerciţiul 25.

Cum se poate ajunge pe Plaja Timpului

Aşezaţi-vă într-un loc confortabil şi liniştit. Decuplaţi telefonul.

Închide-ţi ochii şi induceţi-vă nivelul parapsihologic de bază (alfa).

Spuneţi-vă: „Mă voi duce acum pe Plaja Timpului numărând de la 5 la 1.”

Număraţi în minte 5-4-3-2-1. Când aţi ajuns cu numărătoarea la 1 vizualizaţi o plajă cu nisip alb aflată pe malul unei mări de un albastru intens. Această mare este calmă şi paşnică. Plaja albă se întinde la stânga şi la dreapta dumneavoastră.

Vă aflaţi acum pe Plaja Timpului în prezent. Sunteţi pe malul imensei Mări a Conştiinţei Cosmice.

Bucuraţi-vă câteva momente de frumuseţea şi căldura acestui loc minunat. Simţiţi pacea.

Întoarceţi-vă şi priviţi spre dreapta. În această direcţie se află trecutul. Nu prea departe de dvs., trecutul este ascuns în ceaţă.

Întoarceţi-vă şi priviţi spre stânga. În această direcţie se află viitorul. Nu prea departe de dvs., viitorul este ascuns în ceaţă.

Spuneţi-vă în gând: „Mă pot întoarce aici, pe Plaja Timpului oricând voi dori, închizând doar ochii, intrând în nivelul parapsihologic de bază şi apoi numărând de la 5 la 1.”

Acum, în timp ce număraţi invers, de la 1 la 5, Plaja Timpului dispare din viziunea mentală.

Deschideţi ochii.

Aţi descoperit acum un nivel al conştinţei parapsihologice puternic şi de o valoare deosebită, pe care îl puteţi folosi oricând doriţi.

Exerciţiul 26.

Călătorie parapsihologică în trecut

Relaxaţi-vă într-un loc confortabil.

Închideţi ochii.

Intraţi la nivelul parapsihologic de bază.

Mergeţi pe Plaja Timpului folosind numărătoarea inversă 5-4-3-2-1.

Întoarceţi-vă la dreapta şi intraţi în norul de ceaţă. O dată aflat înăuntru, orientaţi-vă mintea în trecut ori încotro doriţi, spunând, de exemplu, ceva de genul: „Aş vrea să mă întorc la a treia mea aniversare.”

Ceaţa se va împrăştia şi vă veţi afla în momentul potrivit din trecut.

Pentru a părăsi trecutul şi a vă întoarce pe Plaja Timpului, spuneţi-vă: „Vreau acum să mă întorc pe Plaja Timpului prezent” şi lăsaţi ceaţa să vă învăluie. Mergeţi la stânga şi ieşind din ceaţă intraţi pe plajă în timpul prezent.

Număraţi 1-2-3-4-5 şi Plaja Timpului va dispărea.

Deschide-ţi ochii.

Exerciţiul 26.

Călătorie parapsihologică în viitor

Relaxaţi-vă într-un loc confortabil.

Închideţi ochii.

Intraţi la nivelul parapsihologic de bază.

Mergeţi pe Plaja Timpului folosind numărătoarea inversă 5-4-3-2-1.

Luaţi-o la stânga şi intraţi în norul de ceaţă.

Acolo orientaţi-vă mintea spre orice moment în viitor doriţi, spunând ceva de genul: „Vreau să fiu la Polul Nord pe 1 ianuarie 2020.”

 Ceaţa se va risipi şi vă veţi afla în momentul din viitor pe care l-aţi ales.

Pentru a părăsi viitorul şi a vă întoarce pe Plaja Timpului, spuneţi-vă: „Vreau acum să mă întorc pe Plaja Timpului prezent” şi lăsaţi ceaţa să vă învăluie.

Luaţi-o la dreapta, ieşind din ceaţă pe plajă în timpul prezent.

Număraţi 1-2-3-4-5 şi Plaja Timpului va dispărea.
Deschideţi ochii.

     Pentru a desfăşura activităţi parapsihologice în timpul prezent este suficient să mergeţi pe Plaja Timpului şi să faceţi ceea ce doriţi.

Ar fi o idee bună să rugaţi Îngerul Păzitor ca atunci când vă aflaţi pe Plaja Timpului să vă aducă instantaneu înapoi, în prezent, cu ochii deschişi, în cazul în care ar interveni o situaţie de urgenţă, cum ar fi un incendiu la casa vecinilor.

După cum vedeţi, aceste exerciţii parapsihologice devin din ce în ce mai profunde, mai interesante şi ceva mai complexe. Aţi făcut progrese frumoase.

Orice puteţi face la nivelul parapsihologic de bază puteţi, de asemenea, face şi pe Plaja Timpului. Plaja Timpului vă pune însă la dispoziţie un nivel care dispune de forţe mai puternice, util deci pentru efectuarea călătoriilor în timp, pentru rugăciune, meditaţie, pentru consultarea conştiinţei cosmice sau pentru aplicarea unor metode parapsihologice ce necesită mai mult timp decât activităţile pe care le desfăşuraţi fiind la nivelul dvs. de bază.

Eu îmi folosesc nivelul parapsihologic de bază în nouăzeci la sută din cazuri, apelând la Plaja Timpului numai atunci când vreau să mă relaxez şi să comunic un timp mai îndelungat cu conştiinţa cosmică.

Continuând exerciţiile cu Plaja Timpului şi cu nivelul parapsihologic de bază, veţi ajunge să puteţi decide când este cazul să apelaţi la Plaja Timpului şi când nu.

Meditaţia este un instrument puternic, cu ajutorul căruia se poate comunica cu conştiinţa cosmică, iar Plaja Timpului este un loc deosebit de potrivit pentru practicarea meditaţiei datorită forţei de care dispune.

Eu meditez de cele mai multe ori în cada de baie. Apa caldă mă relaxează şi dă o consistenţă fizică Mării Conştiinţei Cosmice, locul încotro mă îndrept mental pentru a efectua meditaţia.

Pentru a medita merg pe Plaja Timpului şi intru în Marea Conştiinţei Cosmice până îmi ajunge la bărbie. Simt energia şi bucuria de a trăi revărsându-se în corpul meu, apa din cadă oferind o notă de realism şi dând mai multă forţă meditaţiei mele. Aţi putea să încercaţi şi dumneavoastră.

Meditaţia vă poate fi folositoare din două motive:

1.               Vă permite să vă deschideţi mintea pentru a primi energie, informaţii şi îndrumare din partea conştiinţei cosmice.

2.               Vă permite să transmiteţi gânduri într-un anumit scop.

Vă recomand să încercaţi astăzi şi să continuaţi în fiecare zi să folosiţi Plaja Timpului pentru a primi şi a trimite gânduri. Procedând în acest fel, veţi deschide toate porţile minţii dumneavoastră, vă veţi îmbogăţi propria viaţă şi pe a celorlalţi şi veţi putea dărui tot ce aveţi mai bun în dvs.

Iată alte câteva dintre nenumăratele lucruri pe care aţi putea să le faceţi pe Plaja Timpului.

Rugaţi-vă. Puterea rugăciunilor dvs., este aici cu mult mai intensă.

Luaţi legătura cu cei dragi care nu mai sunt printre noi.

Proiectaţi asupra celorlalţi şi asupra dvs., sănătate şi vindecare.

Practicaţi psihometria ţinând sau simţind un obiect în timp ce îi permiteţi să vă ofere informaţii despre originea şi vechimea sa, despre posesor şi aşa mai departe.

Rezolvaţi anumite probleme. Cereţi Ghidului spiritual şi conştiinţei cosmice să vă ajute. Puterea paranormală se foloseşte probabil cel mai des în acest scop, el fiind unul practic.

Transmiteţi dragoste şi oferiţi ajutor celorlalţi oameni.

Cereţi îndrumare în viaţă.

Desigur puteţi folosi şi nivelul parapsihologic de bază pentru realizarea unora dintre obiectivele arătate mai sus, dar Plaja Timpului este de obicei un nivel mai puternic. Nivelul parapsihologic de bază este însă ceva mai uşor de atins şi mai la îndemână, mai ales dacă nu aveţi posibilitatea să închideţi ochii (când conduceţi, de exemplu). Vedeţi ce e mai potrivit pentru dumneavoastră.

Rezumat

Tot ce aveţi de făcut pentru a ajunge pe Plaja Timpului este:

Să închideţi ochii.

Să atingeţi nivelul parapsihologic de bază.

Să număraţi invers de la cinci la unu, după care plaja şi marea vor fi acolo.

Pentru a vă întoarce de pe Plaja Timpului:

Număraţi de la unu la cinci, iar plaja şi marea vor dispărea.

Deschideţi ochii.

Acum veţi putea avea posibilitatea de a efectua patru investigaţii parapsihologice pe Plaja Timpului, pentru a afla informaţii care vă vor fi de ajutor. Aceste exerciţii le veţi face pe cont propriu. Dacă nu încercaţi să faceţi astfel de lucruri pe cont propriu, nu veţi progresa pe măsura aşteptărilor dvs.

Nu combinaţi exerciţiile într-unul singur pentru că informaţiile pe care le primiţi ar putea fi denaturate. În plus, aveţi nevoie de experienţă pentru a efectua multe excursii papapsihologice pe Plaja Timpului.



STRESUL III

ENERGIA UNIVERSALĂ

o cercetare sistematică şi ştiinţifică

Bedri C. Cetin

Editura Solteris - 2000

(din care sunt preluate capitolele despre stres si „reacţia la stres” pg. 31-35)

15. SUNT STABILIŢI ÎN MOD ŞTIINŢIFIC CARE

SUNT FACTORII „REACŢIEI LA STRES”, CE

DETERMINĂ CELE MAI MULTE BOLI

Comentariu ştiinţific

R E Z U L T A T E

   1. Cercetările medicale de la Cornell University Medical College numesc „reacţie la stres” ca fiind problema medicală şi socială cea mai îngrijorătoare, astăzi în SUA. Cu siguranţă, la aceasta se referă la fel de bine şi alte ţări.

   2. Între 80–90% din boli sunt datorate stresului, dar unii cercetători consideră că toate bolile sunt cauzate de stres.

   3. „Reacţia la stres” este în legătură cu şase cauze provocatoare de moarte: bolile de inimă, cancerul, bolile de plămâni, accidentele, ciroza ficatului, sinuciderea.

   4. Următoarele simptome sau afecţiuni sunt cunoscute ca fiind legate de „reacţia la stres”:

I. Sistemul nervos central:

Anxietatea;

Depresia;

Oboseala;

Durerile de cap.

II. Sistemul cardiovascular:

Funcţionarea deficitară a inimii (poate cauza anghina);

Contractarea vaselor de sânge periferice;

Hipertensiunea.

III. Sistemul digestiv:

Stomac deranjat, chiar ulcere;

Diareea;

Gastritele;

Ulcerele peptice;

Sindromul Bowel (probleme intestinale);

Rănile dureroase în gură.

IV. Sistemul respirator:

Astmul;

V. Sistemul muscular-osos:
Tensiunile în muşchii scheletici şi în articulaţii;

Predispoziţia la artrite, boli degenerative;

VI. Sistemul imunitar:

Slăbirea sistemului imunitar;

Răcelile comune;

Bolile virale;

Bolile autoimunitare;

Alergiile;

Malignizarea celulelor – cancer.

VII. Sistemul endocrin:

Dezechilibrele menstruale;

Dezechilibrele tiroidei (subactivare, supraactivare, tiroidite);

Hiperfuncţionarea suprarenalei.

VIII. Sistemul reproducător:

Infertilitatea;

Menstrele neregulate;

Simptomele de tensiune premenstruale;

Ejacularea precoce;

Impotenţa.

IX. Pielea:

Eczemele, psoriazisul, urticariile.

X. Bolile generale:

Diabetul;

Degenerarea ţesuturilror;

Accelerarea procesului de îmbătrânire.

   5. Mai mult de 100 milioane de oameni suferă de boli legate de stres.

   6. Între 75-90% din toate consultaţiile medicale sunt datorate stresului şi anxietăţii.

   7. În SUA, peste 50% din decese sunt în fiecare an rezultatul bolilor asociate „reacţiei la stres”.

   8. Un sondaj raportează că mai mult de 25% din forţa de muncă a SUA suferă din cauza excesului de stres şi anxietate; 15% din populaţia SUA este bolnavă de anxietate şi un american din cinci suferă de insomnie datorită stresului.

   9. „Reacţia la stres” , când este severă, se transformă în arteroscleroză (îngroşarea arterelor), atacuri de inimă, comoţie cerebrală şi suicid.

   10. Deoarece „reacţia la stres” consumă energia, hormonii, enzimele (şi alte substanţe chimice) şi se neurotransmite în corp, aşa cum o arată studiile, se poate manifesta în următoarele simptome: digestie slabă, probleme respiratorii, disfuncţii sexuale, disfuncţii ale sistemului imunitar şi probleme ale sistemului nervos central, precum ticuri, contracţii musculare, nervozitate (teamă, anxietate) şi incapacitatea de a dormi bine.

   11. În concordanţă cu studiul publicat de Wall Street Journal, printre miile de supraveghetori din 46 de companii, mai mult de 70% au probleme din cauza stresului. Aceste persoane cheltuie de trei ori mai mult decât alţii, pentru rezolvarea problemelor lor de sănătate. Statisticile arată că „reacţia la stres” este semnificativă în crearea problemelor de sănătate.

   12. Mulţi medici sunt foarte conştienţi de legătura directă dintre stres şi boală. Referitor la natura bolii – de la cea mai simplă răceală până la cancer –pacienţii sunt sfătuiţi să se odihnească, să se relaxeze şi să adopte o viaţă planificată, care să le reducă stresul.

   13. Cercetătorii de la Mount Sinai School of Medicine din New York au descoperit că persoanele văduve, în primele 2 luni după decesul soţilor, au limfocitele reduse în mod semnificativ. Persoanele văduve cu vârsta peste 55 ani, au o rată a mortalităţii mai mare cu 40% în primele 6 luni după decesul soţilor, decât persoanele căsătorite, din aceeaşi grupă de vârstă.

   14. Un număr din ce în ce mai mare de cercetători consideră stresul ca un factor al CANCERULUI. Studiile desfăşurate într-un număr de institute indică că nivelul de activitate al celulelor ce identifică şi distrug cancerul, este mai redus la persoanele care suportă nivele ridicate ale stresului, decât la persoanele care suportă un nivel mai redus. Nivelul mai redus al activităţii, face ca celulele canceroase să se multiplice mai uşor. Atitudinea pacienţilor bolnavi de cancer este un factor important în procesul de restabilire, acei ce cred cu adevărat că se vor vindeca şi care suportă mai puţin stres în ceea ce priveşte situaţia lor, au o şansă mult mai mare de vindecare, decât cei cu atitudine mai puţin pozitivă cu un nivel ridicat de stres.

   15. În ultimii ani, cercetătorii au demonstrat că oamenii şi unele animale pot exercita un control voluntar asupra sistemului nervos vegetativ, (în ciuda celor ce se credea în mod normal). Experimentele conduse de către dr. Neil E. Miller în 1969, au arătat că tehnicile de „biofeedback” au succes în reglarea circulaţiei sanguine. Savanţii, folosind echipamente sensibile în laborator, au aratat că practicanţii de yoga şi-au dezvoltat capacitatea de a-şi controla consumul de oxigen, presiunea sângelui şi temperatura corpului. Un studiu din 1968, efectuat la Harvard Medical School a descoperit că oamenii care meditează regulat, sunt capabili să-şi reducă consumul de oxigen cu 20%, să scadă conţinutul de acid lactic al sângelui (asociat cu neliniştea) şi să inducă un nivel ridicat al activităţii mentale legat de linişte şi stare de bine (unde alfa). Alte studii desfăşurate de membrii aceleiaşi echipe de cercetare, în 1981, au arătat capacitatea călugărilor tibetani în a-şi creşte temperatura unor părţi ale corpului (degetele de la mâini, de la picioare, pielea) cu până la 8 grade C, în timpul meditaţiei. Toate aceste studii confirmă faptul că starea de stres indusă intern poate fi contracarată, deci noi avem controlul total asupra condiţiilor fundamentale ale corpului, atât timp cât ştim cum să le stăpânim.



STRESUL II

ENERGIA UNIVERSALĂ

 o cercetare sistematică şi ştiinţifică

Bedri C. Cetin

Editura Solteris - 2000

(din care sunt preluate capitolele despre stres si „reacţia la stres” pg.27-31)

13. DE CE ESTE „REACŢIA LA STRES” ATÂT DE

PUTERNICĂ ÎN CREAREA BOLILOR?

      Este necesar să amintim că toate disfuncţiile fizice şi mentale sunt, în esenţă, dezechilibre energetice, deoarece corpul uman este în esenţă un corp energetic, ce pare material (solid), numai simţurilor noastre. În timp ce disfuncţiile fizice se datorează pierderii energiei vitale, în diverse părţi (sisteme sau organe) ale corpului, disfuncţiile mentale se datorează pierderii energiei vitale în creier (minte). Pierderea energiei vitale slăbeşte sistemul şi conduce la boli.

   Energia subtilă a Câmpului de Energie Universală ce înconjoară corpul în mod continuu, îi furnizează Energia Universală, astfel încât energia vitală a organelor este deasupra nivelului cerut de o funcţionare sănătoasă a acestora (nu se ia în considerare contribuţia factorilor genetici, aerului şi hranei). Întrebarea fundamentală este: „Ce determină energia vitală să cadă sub nivelul critic?

   Răspunsul este „reacţia la stres”, deoarece ea loveşte direct în sistemul energetic al corpului. Reducând combustibilul (glucidele, lipidele, proteinele), imunitatea şi resursele endocrine (hormonale) ale corpului, „reacţia la stres” coboară energia vitală a anumitor organe sub punctul critic. Ca răspuns, vibraţiile acelor organe se reduc. De observat este faptul că individul – câmpul – continuă să primească cantitatea normală de Energie Universală de la Câmpul de Energie Universală, dar acest lucru nu mai este suficient. „Reacţia la stres” consumă din energia vitală, în principal din cauza faptului că este asociată cu tensiunea din anumite sisteme. Efectele tensiunii nu trebuie însă subestimate. A menţine un organ sau un membru încordat continuu (ca şi cum ar fi blocat), necesită un consum uriaş de energie vitală. Energia vitală necesară pentru funcţionarea celulelor organului, sfârşeşte astfel prin a fi folosită pentru menţinerea încordării, deci este canalizată către un scop greşit, astfel TENSIUNEA este cea care diminuează energia vitală în organul pe care îl „capturează”.

   „Reacţia la stres” este sursa primară şi fundamentală a disfuncţiilor, ea fiind asociată cu răspunsul „luptă sau fugi”. Aşa cum ştim, răspunsul „luptă sau fugi” este un mecanism primitiv de apărare, dezvoltat pe parcursul evoluţiei. Totuşi, orice individ care reacţionează la o perturbaţie externă – mai degrabă intuitiv sau uneori subconştient – cu emoţii negative, poate sfârşi prin a fi blocat în reacţia „luptă sau fugi”, în mod permanent, căzând astfel în capcana „reacţiei la stres”. Aceasta este o reacţie emoţională interioară a individului (asociată cu neajutorarea în faţa unei situaţii), care crează tensiunea condiţionată, asociată „reacţiei la stres”, astfel încât „reacţia la stres” şi tensiunea sunt autocreate.

   În esenţă, „reacţia la stres” este autodistructivă şi (în mod subconştient) sinucigaşă. Ea are ca scop să epuizeze şi să termine sistemul pe care l-a ţintit. Energia vitală aduce viaţa, în timp ce „reacţia la stres” îndepărtează viaţa şi doreşte să aducă moartea. Disfuncţia datorată stresului este izvorul sau cauza principală şi comună a tuturor bolilor, deoarece ea sărăceşte energia vitală şi imunitatea, astfel încât corpul devine vulnerabil la boli. Corpul nostru, fiind un corp energetic, este mult mai susceptibil la „reacţia la stres”, decât la orice altă ameninţare. Energia vitală este cea care menţine corpul sănătos şi departe de boală. „Reacţia la stres” anihilează această stare, îndepărtând funcţia vitală, pe care corpul nostru este constituit. În timp ce „reacţia la stres” este cauza principală a pierderii sănătăţii corpului (condiţia stabilă), orice alte boli sunt mai degrabă simptome (consecinţe secundare) ale acestei condiţii primare, instabile. Astfel că orice tratament efectuat pentru eliminarea unei boli specifice, este îndreptat NUMAI spre eliminarea simptomelor, însă vindecarea poate veni numai dacă tratamentul este îndreptat spre îndepărtarea „reacţiei la stres”. Atât timp cât reacţia la stres este prezentă, un simptom (boală) va fi înlocuit cu altul. Pentru acest motiv, tehnicile de vindecare (cele mai multe ce lucrează cu energie), îndepărtează sau previn „reacţia la stres” şi ele pot fi considerate cele mai dorite de medicina preventivă. Tratamentele ce implică medicaţia, dovedesc de cele mai multe ori ineficienţa medicinii simptomatice. Observăm că odată ce „reacţia la stres” este îndepărtată, energia vitală se întoarce la normal şi toate simptomele dispar.

   Odată ce „reacţia la stres” se cronicizează, boala (sau simptomul) conduce la o reacţie de durată ce determină ca acea parte a corpului să rămână încordată. Pur şi simplu, în timp ce acest organ sau combinaţie de organe (care sunt sub tensiune) pierd energia vitală din cauza încordării, alte părţi ale corpului trebuie să facă faţă prin energia lor, menţinerii în organism a unei stări funcţionale sănătoase. Corpul este un mecanism ce îşi menţine funcţionarea vitală datorită lucrului colectiv al sistemelor sale, căci un dezechilibru într-o parte va afecta alte părţi sau întregul corp.

   Din fericire „reacţia la stres” poate fi evitată sau îndepărtată şi toate bolile pot fi vindecate, inclusiv cele ascunse, legate de imunitate. Capacitatea fiinţei umane de a învinge boala este remarcabilă. A vindeca o boală datorată tensiunii interne şi emoţiilor negative asociate, necesită, de fapt, eliberarea acestora. Dacă numai o tensiune este eliberată şi emoţiile negative continuă, ele conduc la formarea unei noi tensiuni interne, subconştientul fiind condiţionat de cele două. Pentru a vindeca orice boală, este necesar aşadar să eliminăm „reacţia la stres” şi tensiunile asociate.

4. CE TREBUIE FĂCUT PENTRU A ÎNDEPĂRTA

„REACŢIA LA STRES” ŞI CARE ESTE ROLUL

TRATAMENTELOR CU ENERGIE UNIVERSALĂ?

   Cea mai bună soluţie este, desigur, să nu angajezi „reacţia la stres” când eşti pus în faţa perturbaţiilor emoţionale, aducându-ţi aminte că „reacţia la stres” se autoinduce. Cu siguranţă, aceasta nu este cea mai practică soluţie, pentru că în majoritatea cazurilor, cei mai mulţi indivizi se angajează să răspundă la stres în mod subconştient, aceasta făcând parte din felul lor de a fi. Din păcate, fiind bine conectată la răspunsul „luptă sau fugi”, „reacţia la stres”, care este înăscută, este întărită în mod nefavorabil prin evoluţie. Cineva ar putea doar presupune că evoluţia nu a ţinut seama de complexul de emoţii al fiinţelor foarte evoluate, care folosesc un sistem creat original pentru autoconservare, pentru a se autodistruge. Numai puţini oameni pot şi ştiu cum să trateze şi să elimine emoţiile, atunci când fac faţă unor condiţii perturbatoare, pentru perioade mai lungi de timp, fără a le interioriza în tensiune.

   Evitarea „reacţiei la stres”, poate veni după mulţi ani de psihoterapie sau prin înţelepciunea spirituală ce va aduce înţelegerea necesară, acceptarea şi credinţa într-o singură fiinţă adevărată şi în „ceea ce este”, astfel „reacţia la stres” nu va apărea niciodată. Înţelepciunea spirituală (ce va fi dezvoltată mai târziu) previne „reacţia la stres” în orice condiţii.

   Odată ce boala există, vindecarea poate veni utilizând Energia Universală (sau pur şi simplu lucrând cu energia), care va îndepărta aşadar tensiunile asociate „reacţiilor la stres” şi disfuncţiile simptomatice cauzate de o astfel de tensiune. Utilizarea Energiei Universale poate şi va realiza aceasta, pentru că are puterea să crească vibraţiile sistemului afectat printr-un aport suplimentar de energie vitală. Aceasta nu se poate întâmpla de la sine, pentru că în tipul „reacţiei la stres”, Energia Universală este adusă spontan către individ, din câmpul înconjurător, subtil – Câmpul de Energie Universală – însă este insuficientă pentru a înlocui energia vitală consumată de „reacţia la stres”. Câmpul de Energie Universală, subtil, furnizează energia ce curge egal în toate direcţiile în spaţiu şi de care beneficiază şi individul (câmpul), în condiţii normale. Această energie (energia vitală) este într-o cantitate suficientă pentru funcţionarea sănătoasă a organismului, atât timp cât „reacţia la stres”, epuizantă, nu s-a manifestat încă. Dacă, „reacţia la stres” se manifestă, este necesară o cantitate suplimentară de energie vitală din câmpul înconjurător, pentru a contracara energia pierdută. Aceste nivele superioare ale Energiei Universale pot fi recuperate numai din Câmpul de Energie Universală, prin intenţii conştiente (intervenţii) din partea individului sau mai bine ale terapeutului, care va canaliza (focaliza) Energia Universală spre zona afectată – în acest caz, spre zona bolnavă şi tensionată a pacientului.

   Intenţia sau intervenţia conştientă este un instrument puternic, pentru că el implică o prioritate şi va permite ca Energia Universală, ce curge liber, să se reverse predominant asupra individului, cu o densitate sporită. Aceasta este o urmare a legii ce stabileşte că energia merge acolo unde merge atenţia. Prin urmare, energia vitală a organelor afectate se întoarce la normal prin creşterea vibraţiilor asociate, care la rândul lor vor înlătura tensiunea şi „reacţia la stres”. (Observăm aici că o bază spirituală va fi de un mare ajutor pentru a elimina emoţiile negative prelungite, ce pot conduce mai târziu la „reacţia la stres”).

   Tehica Energiei Universale, predată la Şcoala de Energie Universală şi Umană (SHY) sau alte tehnici predate de alte şcoli ce utilizează energia, precum terapia chakrelor (vindecarea prin atingerea cu mâinile), Qi Quong, Chi-Yi (arta respiraţiei) – pot fi folosite pentru direcţionarea Energiei Universale spre cel în suferinţă.

  Detaliile referitoare la accesarea şi direcţionarea Energiei Universale, împreună cu conceptele de chakre, vor fi explicate în profunzime pe parcursul textului.

   Un instrument FOARTE important pentru a restabili organismul după stres sau după alte boli, este respiraţia adâncă denumită şi respiraţia abdominală. Aceasta constă în umplerea în timpul inspiraţiei, a celor mai joase părţi ale plămânilor, complet şi în întregime, pe lângă părţile superioare. Când respiraţia abdominală este făcută conştiincios pentru a înlocui reflexul condiţionat şi foarte limitat al respiraţiei superficiale şi este utilizată în viaţa de zi cu zi, rezultatele vor fi cu adevărat miraculoase. Respiraţia abdominală este cu adevărat vindecătoare şi poate însoţi lucrul cu energia. Ea trebuie să devină un regim standard zilnic, un mod de viaţă. Respiraţia abdominală profundă permite corpului să stea departe de tensiune şi de stres, pentru că declanşează mişcarea şi vibraţia în corp, în locul imobilităţii şi a tensiunii existente, creşte afluxul de oxigen, contribuind la un aport mai mare de energie vitală, ajută individul să-şi îmbunătăţească conştient respiraţia, ca un frumos exemplu al legăturii intime cu câmpul său individual şi cel subtil. Persoana îşi dă seama că prin fiecare respiraţie primeşte nu numai oxigen, ci este legată la o parte din Universul în permanentă schimbare, această conştientizare – Unitatea şi Integralitatea – creşte cantitatea de Energie Universală recăpătată din câmpul înconjurător, conducând la acumularea energiei vitale în corp („Prana” sau „Chi”). Acesta este un mod natural şi intens de canalizare (focalizare) a Energiei Universale, fără ajutorul unui terapeut sau vindecător. Toate acestea şi implicaţiile lor, vor fi dezbătute în detaliu, mai târziu.

   Sfatul obişnuit „respiră adânc ca să faci faţă agresiunii” este foarte adevărat, dar insuficient, pentru că el trebuie urmat mereu, căci o nouă stare poate fi căpătată numai prin practică, respiraţia abdominală devenind subconştientă şi permanentă.

GÂNDUL ŞI ENERGIA SUBTILĂ

William Collinge

CARTEA ENERGIILOR

Ghid de armonizare a energiilor

(pg. 50 – 53)

Imaginaţi-vă că şedeţi pe un scaun la sfârşitul unei zile lungi, grele, stresante, simţindu-vă cu adevărat storşi de vlagă. Acum închipuiţi-vă că, verificându-vă corespondenţa, găsiţi o scrisoare de la un prieten de la care nu mai aveţi veşti de mult timp, căruia i-aţi împrumutat bani cu mulţi ani în urmă. Prietenul a câştigat la loterie şi acum vă răsplăteşte însutit bunătatea cu un cec enorm. Ce fel de schimbări se vor produce în starea voastră emoţională şi energetică?

Probabil cel mai important aspect al structurii noastre energetice, şi unul atât de evident încât este deseori trecut cu vederea, este gândul. Am experimentat cu toţii gândul ca o sursă de energie, dar el poate să opereze în afara legilor lumii fizice. Mai mult, nu poate fi găsit nicăieri în spaţiul fizic, dar influenţa sa poate fi simţită oriunde în structura noastră fizică şi energetică.

Gândul poate fi folosit ca instrument pentru direcţionarea fluxului energiei vitale prin corp, cum se întâmplă în qi gong şi tai chi. Anumite gânduri intense sau repetitive pot de asemenea să provoace o „acumulare” a energiei în diferite chakre. Orice sexolog va atesta puterea fanteziei în atragerea  energiei spre cea de a doua chakră (sexuală) şi în crearea excitaţiei fizice sexuale.

Manifestarea sentimentelor de iubire, ca în cazul povestirii lui Harold relatată anterior, modifică energia chakrei inimii. Cercetările efectuate la Institute of HealthMath dovedesc faptul că sentimentele de dragoste şi afecţiune sinceră măresc coerenţa ritmului undelor energetice ale inimii, modificând câmpul electromagnetic emanat de inimă.

Nu există îndoială că aceste „evenimente energetice” au loc în corp, dar sunt orchestrate de conştiinţa noastră. Studii ale fenomenului de „biofeedback” au arătat de asemenea că gândul poate fi utilizat pentru a controla multe funcţii organice, cum ar fi termoreglarea, durerea şi vindecarea ţesuturilor organice.

DAR ESTE GÂNDUL „ENERGIE”?

Depinde cum definim energia. Dacă energia trebuie să-şi aibă originea într-o sursă aflată în dimensiunea spaţio-temporală, ca şi unul din cele patru tipuri de energie recunoscute de fizică, atunci gândul nu este energie. Nu poate fi captat sau măsurat, nici măcar nu poate fi localizat în ţesutul cerebral.

Totuşi, abordând o concepţie mai largă a înţelesului termenului de energie şi definind ceva ca energie în virtutea capacităţii sale de a produce anumite efecte, atunci gândul se încadrează cu certitudine în această categorie. După cum veţi vedea mai târziu în această carte, sunt multe situaţii în care, de la distanţă, cu mult dincolo de limitele câmpului nostru energetic, gândul nostru poate influenţa alţi oameni, şi chiar creşterea plantelor. Vă voi relata efectele dovedite ale rugăciunii la distanţe de sute de kilometri.

Nedumerirea produsă de întrebarea dacă gândul trebuie considerat energie se rezolvă cu uşurinţă dacă acceptăm că gândul este „non-local” – adică nu este limitat la dimensiunea noastră spaţio-temporală, ci ocupă multiple dimensiuni ale realităţii. Originea lui se află într-o dimensiune superioară care cuprinde dimensiunea noastră fizică spaţio-temporală, dar nu se limitează la ea. Această dimensiune superioară a primit multe nume, ca de exemplu „câmpul conştiinţei”, „gândirea superioară”, „gândirea colectivă”, „gândirea divină” şi altele.

Mama care ştie imediat că fiul ei a fost rănit într-un război la capătul pământului, părintele care ştie brusc când copilul său a fost rănit într-un accident de maşină sau îndrăgostita care simte o durere în inimă atunci când presimte că iubitul o înşală, toţi aceşti oameni se conectează la acest câmp superior al gândirii pentru a obţine informaţii de la distanţă. Putem de asemenea să influenţăm evenimentele şi chiar să transmitem informaţii cuiva aflat la distanţă, aşa cum s-a dovedit în experimente privind percepţia extrasenzorială şi în studii asupra efectelor rugăciunii la mare distanţă.

În această carte voi adera la ideea că gândul este energie, dar una de un nivel special, superior – o energie care poate influenţa alte tipuri de energie prin intenţia noastră conştientă.

......

                                                                         
                                                                EXERCIŢII

Simţind propria energie

Un exerciţiu pentru a simţi energia presupue să vă aşezaţi palmele în aer, înaintea corpului, faţă în faţă la 8-10 cm distanţă. Lăsaţi-le să se curbeze firesc, ca şi când aţi ţine o minge. Acum concentraţi-vă atenţia asupra spaţiului dintre palme. Reţineţi orice senzaţie pe care o simţiţi. De obicei, prima senzaţie percepută este căldura ce iradiază de la o palmă spre cealaltă.

Acum încercaţi mişcări foarte reduse ale palmelor, doar câţiva milimetri, foarte lente, de apropiere şi apoi de îndepărtare. Faceţi aceasta de câteva ori şi vedeţi dacă observaţi vreo altă senzaţie. Se poate să simţiţi ca şi cum aţi acţiona asupra unei mingi moi, comprimând-o şi apoi lăsând-o să-şi revină. Sau puteţi remarca furnicături ori vibraţii. Unii au senzaţia că vârfurile degetelor aflate faţă în faţă sunt legate de benzi de elastic care sunt întinse atunci când palmele se depărtează. Depărtaţi şi apropiaţi încet palmele în diferite moduri, dar păstrând întotdeauna un oarecare spaţiu între ele şi reţineţi ce simţiţi.

Fiecare palmă are chakre mici în podul palmei şi la vârful degetelor. Aceste chakre radiază o energie care poate fi percepută prin acest exerciţiu. La început raţiunea vă va spune că totul este doar produsul imaginaţiei şi veţi avea nevoie de oarecare timp şi exerciţiu pentru a vă convinge că senzaţiile sunt dovezi concrete ale energiei provenind din chakrele palmelor.

                                                      Simţind energia altuia

Acest exerciţiu se efectuează cu un partener. Începeţi prin a vă apăsa tare degetul mare al mâinii stângi în centrul palmei drepte şi degetul mare al mâinii drepte în palma stângă, pentru a stimula chakrele. Palma dreaptă va fi emiţătorul, iar palma stângă receptorul dumneavoastră. Apoi aşezaţi-vă faţă în faţă cu partenerul şi aşezaţi-vă mâna emiţătoare în aer, cu palma în jos spre mâna receptoare a partenerului, care se află cu palma în sus. La fel, partenerul îşi aşează mâna emiţătoare în aer, cu palma în jos spre palma dumneavoastră receptoare.

Acum aşteptaţi cu răbdare şi observaţi ce senzaţii apar. Puteţi încerca mişcări lente şi uşoare ale palmelor, dar fără atingere. După un timp discutaţi ce aţi observat.

Unii oameni au aceeaşi senzaţieca ca şi când ar scoate mâna pe fereastra unei maşini în mers, pentru a se juca cu vântul. Sau pot apărea senzaţii asemănătoare celei simţite când un fascicol luminos se proiectează pe mână, sau ca şi cum v-aţi juca cu o minge de cauciuc moale, sau poate fi doar o senzaţie generală de furnicături, căldură sau vibraţie.

STRESUL I

ENERGIA UNIVERSALĂ

o cercetare sistematică şi ştiinţifică
Bedri. C. Cetin

Editura Solteris - 2000

(din care sunt preluate capitolele despre stres si „reacţia la stres” - pg.21-26)

   12. CE ESTE „REACŢIA LA STRES” ŞI CUM

CONDUCE EA LA BOLI MAJORE?

   Noi înfruntăm evenimente stresante foarte des, sub forma perturbaţiilor exterioare, ce pot crea reacţii emoţionale puternice (probleme de muncă, financiare sau în familie, agitaţie în trafic, pierderi ale fiinţelor dragi, schimbări de reşedinţă, termene scadente, poluare, o proastă nutriţie etc.) sau în cazuri extreme traume fizice.

   Este foarte important să ne dăm seama că dacă un eveniment extern declanşează stresul, nu el este cauza. Ceea ce determină apariţia stresului este percepţia noastră asupra perturbaţiei, ca pe o „posibilă ameninţare”, urmată de o reacţie emoţională puternică. Aceeaşi perturbaţie poate constitui un factor stresant pentru o persoană, dar nu şi pentru alta, căci totul depinde de părerea, judecata, personalitatea şi de reacţia emoţională a individului. Sursa principală a stresului nu este mediul extern, este reacţia noastră conştientă sau subconştientă, la mediul extern. Stresul nu este produs de evenimentele exterioare, el este produs chiar de evenimentele interioare, de interpretarea şi de reacţia noastră. Este rău că noi ne creăm propriul stres, însă este bine că putem să lucrăm asupra lui, cu ajutorul energiei, astfel încât, fie să nu mai apară, fie să-l îndepărtăm dacă cumva a apărut deja. În continuare ne vom referi la stres ca la o reacţie, neglijând autoinducerea sa.

   „Reacţia la stres” este un eveniment psihosomatic, în adevăratul sens al cuvântului, („psyche” înseamnă „minte” şi „soma” înseamnă „corp”) condiţionat de minte, care îşi reflectă simptomele în corp. Evenimentele externe declanşează în minte o reacţie emoţională ce devine internă sau se înmagazinează în corp ca o tensiune fizică (biologică) sau stres. Aici noi vedem cum psihologia şi sistemul nostru biologic sunt legate în mod intim şi nu pot fi excluse sau separate. Cercetările ştiinţifice, nu contează cât de sofisticate sunt ele, dacă se concentrează numai asupra nivelului fizic (biologic), vor lucra mai degrabă cu simptomele decât cu sursa. „Reacţia la stres” este strâns legată de reacţia „luptă sau fugi”.

Comentariu ştiinţific

   Reacţia „luptă sau fugi” este un fenomen biologic bine documentat, apărută ca urmare a evoluţiei şi este prezentă atât la oameni cât şi la animale, fiind de maxim ajutor atunci când individul stă faţă în faţă cu primejdia (ca şi cum ar sta în faţa unui tigru). În terminologia comună, creşte adrenalina. Această reacţie ajută individul să facă faţă primejdiei într-un timp minim. Evoluţia aşteaptă de la individ ca el să se protejeze de acţiuni ameninţătoare („să lupte”) sau să acţioneze pentru a le evita („să fugă”), în cel mai scurt timp posibil. Creierul primeşte semnalul „primejdie” şi trimite rapid mesaje în corp.

   În creier se eliberează atunci o substanţă numită factor corticotropin (CRF), care determină producerea hormonului corticotropină (ACTH) de către glanda pituitară, glanda conducătoare a creierului, aflată chiar dedesubtul hipotalamusului, în creierul mijlociu. ACTH circulă în sânge şi stimulează glandele suprarenale. Glandele suprarenale se află în partea de sus a fiecărui rinichi şi eliberează doi hormoni: adrenalina şi cortizonul, care au două efecte majore: 1. Circulă în sânge şi ajung la fiecare celulă din corp, fapt ce conduce la sporirea ritmului metabolismului general al celulei, pregătind-o pentru o activitate crescută; 2. Asigură energia necesară unei activităţi musculare sporite. Energia suplimentară este adusă de către adrenalină – care îmbunătăţeşte respiraţia (intră mai mult oxigen în organism) şi creşte pulsul şi presiunea sângelui (este furnizat mai mult sânge celulelor) şi de către cortizon – care determină ficatul să elibereze glucoza şi lipidele în sânge. Ca rezultat al acestei activităţi rapide, corpul are mai multă glucoză şi mai multe lipide – deci energie – şi mai mult oxigen disponibil (pentru a arde „combustibilul”), în timp ce o cantitate mai mare de sânge este împinsă în creier şi în musculatură. Organismul este mai alert (oarecum excitat), cu tonusul muscular crescut (sub tensiune), cu alte cuvinte corpul se pregăteşte pentru a suporta activitatea musculară dificilă, prin concentrarea tuturor resurselor sale interne către ameninţarea exterioară imediată.

   Dacă problema poate fi rezolvată prin „luptă sau fugi”, soluţia însăşi previne stresul şi funcţiile corpului încep să se îndrepte spre normalizare. După ce încetează eliberarea adrenalinei, cortizonul este încă eliberat, pentru a stimula conversia glucidelor şi a proteinelor în energie, ca astfel corpul să aibă o cantitate suficientă de energie, după ce glucoza s-a epuizat. Aceasta dă corpului o rezistenţă suplimentară, pentru a compensa consecinţele fiziologice ale reacţiei „luptă sau fugi”. Mai târziu, încetează şi eliberarea cortizonului, echilibrul fiind restabilit. Astfel, reacţia „luptă sau fugi” pare benefică; ea alertează organismul şi îi furnizează o putere suplimentară. După o reacţie scurtă şi câteva faze de rezistenţă, toate funcţiile corpului se întorc la normal.

   Când individul nu poate lucra eficient cu perturbaţia prin „luptă sau fugi”, el rămâne neputincios. Nefiind în stare să fugă de perturbaţie sau să o elimine, individul continuă să fie expus turburărilor, reacţiile sale emoţionale se transformă în emoţii negative, iar emoţiile negative creează nelinişte în corp, ce necesită a fi eliberată. Negăsind un canal disponibil, emoţiile negative nu pot fi eliminate şi atunci individul este nevoit să lucreze atât cu perturbaţia, cât şi cu emoţiile proprii, dar neputând face faţă celor două solicitări, devine neajutorat fizic şi emoţional. Neajutorarea fizică îi ţine corpul (sau anumite părţi) ÎNCORDAT (sub tensiune), aşa cum a fost declanşat în faza „luptă sau fugi”. Individul este gata să acţioneze, dar fără o soluţie, el nu izbuteşte şi îşi păstrează automat încordarea, în timp ce slăbiciunea sa emoţională menţine corpul excitat (în panică). Deci sistemul este activat atât fizic cât şi emoţional, într-un timp acceptabil, însă emoţiile negative asociate cu tensiunea din părţile corpului, creează o condiţionare între emoţie şi încordare, numită interiorizarea emoţiilor. Atât timp cât emoţiile negative sunt prezente, va fi prezentă şi tensiunea asociată. Interiorizarea emoţiilor este cea mai primitivă, dar şi principala reacţie a unui organism expus la stres acut sau cronic şi se dezvoltă pe diverse grade şi nivele. De observat este faptul că emoţiile negative declanşate prin perturbaţii externe sunt cauzate de o reacţie internă. Individul nu poate evita emoţiile negative şi sfârşeşte prin a le păstra în interiorul său, precum şi tensiunea asociată lor. Nefiind eliminate, acestea se blochează şi au consecinţe periculoase. Aceasta este „reacţia la stres”.

   Răspunsul la stres este întotdeauna extern, neobişnuit şi prelungit. Excitaţia continuă precum şi încercarea corpului de a crea un echilibru, consumă energia vitală („combustibilul de rezervă”) conducând astfel la o stare de epuizare, iar sistemul fiziologic începe să cadă. Dacă nu este nici o schimbare în bine, stresul rezultat în sistemele fiziologice, tensiunea şi lipsa de energie vitală, conduc la boli majore şi fatale. În acest punct, „reacţia la stres” nu este mai lungă decât răspunsul „luptă sau fugi”, dar este o reacţie periculoasă. Observăm că în timp ce răspunsul „luptă sau fugi” este indus din afară, „reacţia la stres” este indusă intern. În „luptă sau fugi” individul încearcă să scape de perturbaţie (încercând să o elimine), în timp ce „reacţia la stres” este în primul rând atitudinea sa faţă de emoţiile negative, pe care trebuie să le elimine şi este incapabil să o facă, interiorizându-le. Aceasta este o stare a autodistrugerii.

   „Reacţia la stres” este asociată cu perioade lungi de excitaţie a organismului. Întregul corp sau anumite părţi din el, sunt tensionate şi excitate. Datorită excitării prelungite, cortizonul continuă să fie produs dincolo de faza de rezistenţă dorită. Constant este utilizat mai mult combustibil (lipide şi glucide). În mod suplimentar, cortizonul se ataşează direct pe receptori, în limfocite (celule ale sistemului imunitar) şi conduce la afectarea funcţionării lor, slăbind astfel sistemul imunitar. Mai mult, cortizonul interferează cu serotonina (un neurotransmiţător) în creier şi aduce depresie şi nelinişte. Sunt implicate şi alte părţi ale sistemului endocrin şi cu cât excitaţia organismului continuă şi hormonii încep să se epuizeze, mintea începe să fie superactivă (sau epuizată sau deprimată), iar muşchii devin mai încordaţi.

   Pe scurt, „reacţia la stres” pe termen lung, goleşte de energie corpul, reduce imunitatea, secătuieşte sistemul endocrin şi înăbuşă funcţionarea neurotransmiţătorilor în creier. Rezultatul ei este oboseala şi depresia, dar asta nu se opreşte aici. „Reacţia la stres” slăbeşte funcţionarea organelor vitale, din cauza sărăcirii lor în vitamine hidrosolubile (inclusiv vitamina C şi B) şi minerale esenţiale, cum ar fi ionii de magneziu şi de potasiu. Când celulele corpului pierd potasiu, ele funcţionează mai puţin eficient şi chiar mor. „Reacţia la stres” suprasolicită inima şi vasele de sânge, conducând la slăbirea funcţionării lor şi în cele din urmă epuizează glandele suprarenale şi producţia lor de cortizon. Când aceasta se întâmplă, celulele corpului nu mai primesc suficient combustibil din glucoză (condiţie cunoscută ca hipoglicemie), lipide şi proteine.

   Cel mai important este faptul că „reacţia la stres” implică interiorizarea emoţiilor negative prin tensionarea anumitelor părţi ale corpului. Prin repetiţie, această stare devine o condiţionare între emoţiile negative şi tensiunea din părţile corespunzătoare. Tensiunea continuă să fie declanşată în mod (subconştient) şi este simţită prin emoţie, chiar atunci când perturbaţia nu mai există de mult, deoarece persistă încă gândul existenţei sale. (Această condiţionare este denumită de obicei interiorizarea emoţiilor şi se simte chiar în stomac). Tensiunea extremă în părţile corpului le secătuieşte de energie vitală, căci este folosită o cantitate considerabilă de combustibil, pentru a menţine tensiunea constantă. Când energia vitală este folosită pentru a menţine încordarea, rămâne prea puţin din ea pentru a asigura funcţionarea vitală a corpului (a membrului sau organului), deci celulele încep să moară şi boala apare în acea parte a corpului.

   Aşa cum am văzut, în „reacţia la stres”, stresul emoţional precede stresul fiziologic şi aceasta se traduce asupra organului ţintă, printr-o eventuală boală (exemplul clasic este ulcerul). „Reacţia la stres” este răspunsul primar al individului, din cauză că este direct legat de reacţia „luptă şi fugi”. În aceste cazuri, „reacţia la stres” (pe care o putem numi şi interiorizarea emoţiilor negative) poate fi urmată de mecanismul de autoapărare fiziologică. Cele mai multe dintre aceste mecanisme, pe termen lung sunt autodistructive şi conduc la disfuncţii fiziologice. Tipul disfuncţiei este determinat de tipul mecanismului de autoapărare. De exemplu, deplasarea gândurilor negative (perturbaţia) condiţionate de emoţiile negative, către un alt gând sau acţiune asociată, creează un cerc vicios în minte şi duce la o dezordine obsesivă şi compulsivă.

   În concluzie, „reacţia la stres” cheltuieşte energia vitală („Chi” sau „Prana”) a acelei părţi a corpului aflată sub tensiune, astfel încât energia vitală pentru acel organ sau sistem („E”) scade sub pragul minim cerut („Emin”), ceea ce va determina reducerea vibraţiilor. Sistemul va înceta să funcţioneze în mod sănătos. Aceasta este cauza primară a celor mai multe boli (până la 90%). Majoritatea bolilor sunt produse de „reacţia la stres”, din cauza implicaţiilor legate de reducerea imunităţii. Reducerea imunităţii face corpul mai susceptibil la orice boală, începând cu răceala şi gripa, până la cancer. De exemplu, incidenţa bolilor grave, inclusiv cancerul, este semnificativ mai mare în rândul celor ce au suferit decesul partenerului în anul precedent.

 

LINK-uri utile

   Vă redau în această postare, câteva link-uri utile cu muzică de relaxare, meditaţii ghidate de curaţare, deblocare şi activare a chakrelor, necesare auto-terapiilor.

http://www.youtube.com/watch?v=dSZVoPF-Cvo&feature=PlayList&p=AFCF837BC9C42C40&index=0&playnext=1


http://www.youtube.com/watch?v=ZbRdypww4Dw&p=AFCF837BC9C42C40&playnext=1&index=1

http://www.youtube.com/watch?v=qP9WArUHE0Y&p=AFCF837BC9C42C40&playnext=1&index=2

http://www.youtube.com/watch?v=qs_DuZigRzY&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=_dJCLaoBZvM&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=VGEHYY8c8VM&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=Qmt4qqB1Cps&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=uNkaeUr3-HU&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=ejyJ3-r8yBE&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=YjciQMz_irU&feature=related

www.secretmeditations.com

http://www.youtube.com/watch?v=kKPGTMdz99A&feature=related

BIOCÂMPURI FIZICE

    

   Conform teoriilor Inforenergeticii, toate sistemele vii sunt înconjurate de un câmp auric (aura), câmp format din şapte biocâmpuri fizice distincte, care se includ unele în altele.

   Aceste biocâmpuri fizice sunt generate şi controlate de către cele şapte chakre principale descrise în postarea din 29 august, având inclusiv culorile acestora.

   Definindu-le, putem spune că, biocâmpurile sunt formaţiuni inforenergetice cu un caracter bine determinat, de jur-împrejurul unui sistem viu, şi care variază ca mărime şi formă atât de la regn la regn cât şi de la individ la individ.

   Acestea sunt alcătuite dintr-o cantitate de energie în care sunt implementaţi algoritmi informaţionali specifici funcţiilor şi activităţii lor.

   Biocâmpurile unui sistem viu sunt întotdeauna în număr de şapte şi au întotdeauna aceeaşi succesiune indiferent de natura sistemului viu (om, animal, plantă).

   La plante, biocâmpurile sunt aşezate aproximativ egal de jur împrejurul conturului plantei respective. La oameni şi la animale biocâmpurile păstrează alte proporţii faţă de necesităţile vitale ale respectivelor sisteme vii.

   Biocâmpurile unui sistem viu, tind să se reaşeze în permanenţă conform unor anumite proporţii, rapoarte, care sunt unice pentru fiecare sistem viu oferind astfel o individualitate absolută. Acestea se măsoară pornind de la limita exterioară a sistemului viu până la limita propriuzisă a biocâmpului respectiv. Adică, biocâmpurile se includ unele pe altele.

      1. Câmpul vital este în strânsă legătură cu viaţa sistemului viu şi cu durata acesteia.

       Un câmp vital care funcţionează în proporţie de sub 60% duce deja la îmbolnăviri grave ale sistemelor vii. Un câmp vital care funcţionează sub 30% generează stări preletale (come, morţi clinice şi în ultimă instanţă moartea).

       Este generat şi controlat de către chakra Muladhara, şi are culoarea roşie.

      2. Câmpul de control şi supraveghere asigură integritatea sistemului viu respectiv şi formează imaginea fantomă a unui segment care eventual lipseşte din sistemul viu respectiv. (Într-o imagine Kirlian a unei frunze de unde lipseşte o anumită porţiune, se poate observa totuşi câmpul de control şi supraveghere întreg care înconjoară frunza întreagă). Acest câmp este deosebit pentru că el activează, pune la treabă organismul în perioada de recuperare ce urmează unei boli, unei intervenţii chirurgicale, a unui tratament. De asemenea determină măsuri de revenire la calităţile iniţiale în caz de boală, şi când acest câmp se intensifică anomaliile de natură patogen-energetică se reduc.

       Este generat şi controlat de către chakra Svadishthana, şi are culoarea oranj.     
      3. Câmpul de protecţie sesizează tot ceea ce intră în spaţiul propriu (nişa inforenergetică), anunţă subconştientul prin semnale specifice care la rândul său va genera impulsuri ce vor fi decodificate în mod conştient. (Pacea interioară este cea mai bună protecţie).

        Este generat şi controlat de către chakra Manipura, şi are culoarea galben.

       4. Câmpul de contact inforenergetic cu pământul sau de contact informaţional teluric, face legătură dintre sistemul viu şi planeta pe care trăieşte.

       Este generat şi controlat de către chakra Anahata, şi are culoarea verde.

   Primele patru câmpuri după cum am văzut, sunt generate şi controlate de către chakrele aşa zis inferioare.

   O dată cu biocâmpul nr. 4, la nivelul chakrelor superioare, acest loc de trecere este în acelaşi timp şi unul de legătură, prin aceea că în acest loc funcţiile vitale se intersectează cu informaţiile stărilor afective.

 

      5. Câmpul de emisie răspunde de influenţarea inforenergetică a mediului înconjurător. Constituie o parte din ceea ce este necesar în desfăşurarea fenomenelor telepatice fără a fi însă suficient. Se supune structurii fizice cât şi structurii spirituale. Emisia este ceva mai presus de cuvinte, este specifică şi specială altruismului şi beneficităţii individuale.

      Este generat şi controlat de către chakra Vishuda, şi are culoarea albastră.

     6. Câmpul de recepţie constituie cealaltă parte necesară telepatiei şi este în strânsă legătură cu percepţia extrasenzorială.

      O dată cu câmpul de recepţie am ieşit din sfera fizicului şi intrăm în sfera spiritualităţii.

      Este generat şi controlat de către chakra Ajna, şi are culoarea indigo.

     7. Câmpul de contact informaţional cu universul se integrează cu universul şi se dezvoltă conform cu preocupările spirituale.

      Este generat şi controlat de către chakra Sahasrara, şi are culoarea violet.

   Dincolo de biocâmpurile 1-7 se află o zonă perturbatoare, o interfaţă între biocâmpuri şi mediul înconjurător.

   În cazul oamenilor, mărimea şi densitatea inforenergetică a biocâpurilor este determinată în primul rând de activitatea internă a sistemului viu, apoi de natura faptelor  şi a deciziilor pe care le ia acesta (ne referim aici la oameni).

   La intrarea în contaact cu o sursă de semnal  exterioară sistemului viu, biocâmpurile au două tendinţe:

   – dacă sursa este agresivă, biocâmpurile tind să se retragă din faţa ei;

   – dacă sursa este pozitivă, rezultă o acţiune de interferare şi întâmpinare.

  

  Biocâmpurile oscilează ca dimensiune şi ca densitate inforenergetică funcţie de diverşi factori. Un biocâmp poate să se extindă sau să scadă până la coincidenţa cu limita biocâmpului vecin (în cadrul aceluiaşi sistem viu).

   Cauzele sunt următoarele:

   a) Cea mai importantă, activitatea în care se implică sistemul viu (rugăciunea creşte câmpul de contact informaţional cu universul care trage toate celelalte biocâmpuri);

   b) variază de la zi la noapte (activităţi diverse zi/noapte);

   c) vârsta;

   d) anotimpurile;

   e) stările de oboseală şi de boală;

   f) astrele (mareele);

   g) alte sisteme vii.
   Biocâmpurile unui sistem viu sunt dimensionate conform unor rapoarte, absolut caracteristice unui sistem viu şi dau caracterul de unicitate ale sistemelor vii.