CADUCEUS, CANALE ENERGETICE, CHAKRE, HARTA CHAKRELOR, AURA...

   2.7. Zona aurică a corpului vital (eteric)

   Această zonă urmăreşte conturul corpului fizic pe care-l depăşeşte cu unu până la zece centimetri în funcţie de diverse persoane. Zona are de obicei o culoare de Ia gri lăptos până la albastru şi se mai numeşte, în mod curent, corp vital sau eteric.

   Corpul vital reprezintă matricea energetică, planul de bază al dezvoltării şi funcţionării corpului. Informaţiile stocate la acest nivel sunt preluate de corpul fizic prin intermediul genelor. El poate fi considerat câmpul de energie holografică suprapus corpului fizic.

   În corpul vital se regăsesc câmpurile energetice ale tuturor organelor din corp. El asigură integritatea şi vitalitatea, străbătând continuu corpul fizic prin vibraţiile şi mişcările oscilatorii ale particulelor care intră în compunerea sa (particule subatomice). Aceste vibraţii ale particulelor eterice pun în vibraţie componentele celulei, deci şi celula întreagă, astfel că putem considera corpul eteric drept întreţinător al corpului fizic, de unde provine şi denumirea de corp vital.

   Materia vitală (eterică), componentă a corpului vital, reprezintă forţa de legătură a celulelor în formarea ţesuturilor, organelor, sistemelor etc. Ea este dispusă în cantităţi mai mari în jurul nervilor şi centrilor nervoşi. Această energie în mişcare, matrice vitală, favorizează transmiterea fluxului nervos de la periferia corpului la creier şi invers.

   După cum celulele şi întreg corpul fizic se hrănesc, cresc şi îşi regenerează părţile uzate, tot aşa şi corpul vital al omului se hrăneşte, absorbind din mediul înconjurător material vital care-l va înlocui pe cel uzat. Această absorbţie este stimulată prin procesul vital al respiraţiei.

   Procesul de respiraţie reprezintă cheia de legătură între fizic (conştient) şi eteric (vital — subconştient). Prin procesul respiraţiei corpul vital inspiră forţa vitală. Prin intermediul reţelei energetice, forţa vitală este condusă pe un traseu principal, iar prin intermediul centrilor energetici care compun acest traseu este repartizată întregului corp. Modul în care forţa vitală parcurge traseul principal determină circulaţia energiei vitale în reţeaua energetică şi uneşte planurile de vibraţie ale corpului fizic cu cele ale corpului vital.

   Materia corpului vital este aceeaşi, însă distribuţia este în funcţie de diversele părţi componente ale corpului nostru, în unele părţi, materialul vital este deosebit şi este organizat sub forma unor centri de vibraţii care au o activitate specifică.

   Materia vitală circulă în corpul fizic şi la suprafaţa acestuia prin intermediul unei reţele energetice formate dintr-o multitudine de canale energetice subtile.

   Prin intermediul reţelei energetice subtile materia vitală ajunge la toate organele corpului şi astfel ajunge la creier, care reprezintă centrul de comandă al corpului nostru fizic.

   2.7.1. Reţeaua energetică subtilă

   Reluând ideea de mai sus, arătăm că materia vitală circulă la toate organele corpului şi, la creier, prin intermediul canalelor energetice care formează reţeaua energetică umană.

   Dintre sutele de mii de canale energetice, principale sunt cele trei pe care vechii indieni le-au denumit ida, pingala şi sushumna.

   Canalul central, sushumna, trece prin coloana vertebrală, având punctul de plecare în centrul energetic al bazei, muladhara şi se termină în centrul energetic al creştetului, sahasrara.

   În stânga şi-n dreapta canalului central se află ida şi pingala. Ida se vede de culoare alb-argintie, iar pingala de culoare roşu aprins. Ambele îşi au originea în centrul energetic al bazei, ele urcă într-o mişcare spiralată în jurul canalului central, se intersectează cu canalul central la nivelul centrului energetic ajna, terminându-se în cele două fose nazale: pingala în nara dreaptă, iar ida în nara stângă.

   Mişcarea ascendentă a celor două canele este de tip elicoidal, asemănătoare ADN-ului şi ARN-ului, rotindu-se în jurul axului central.

   Fluxul energetic al celor două canale ida şi pingala antrenează mişcarea de tip turbion a materiei vitale creând canale circuit de transfer energetic care, la rândul lor, formează turbioanele componente ale centrilor energetici. Corespunzător numărului de turbioane componente ale unui centru energetic iau naştere canalele energetice de legătură cu diverse părţi, ţesuturi, organe ale corpului fizic. Poziţia centrilor energetici faţă de corpul eteric nu este strict delimitată, deci implicit şi canalele energetice au o poziţie care se poate modifica în funcţie de fluxul energetic ce urmează a fi direcţionat.

   Coloana vertebrală reprezintă suportul câmpului electromagnetic al omului: polul nord al câmpului este reprezentat de cerebel, iar polul sud de baza coloanei vertebrale.

   Perpendicular pe direcţia transmiterii impulsurilor electrice se dezvoltă magnetismul.

   Canalele energetice sunt trasate paralel, astfel că impulsurile electrice se induc şi se potenţează reciproc.

   Pentru a menţine acest proces de inducţie şi de potenţare este necesar ca aceşti curenţi de energie care manifestă caracteristicile undelor elastice să respecte legile acestora, adică să se afle permanent în fază şi în armonie; în această situaţie, dacă frecvenţa câmpului electric este identică cu caracteristica optimă a reacţiilor biochimice de la nivelul celulelor şi implicit ale ţesuturilor, organelor, cele două oscilaţii „intră în rezonanţă”, se stimulează reciproc.

   Începând cu membrana celulară, la nivelul căreia câmpul exterior este amplificat, până la nivelul întregului corp, se emit în permanenţă semnale şi fiecare componentă funcţionează ca veritabilă antenă de recepţie-emisie.

   În permanenţă, în corpul omenesc, diverse forme de energie sunt supuse proceselor de conversie energetică. Aceasta presupune prelucrarea, decodificarea semnalelor (din energie electrică în energie chimică etc.), a căror transformare corespunde transmisiei de energie.

   Astfel, transmiterea semnalelor este identică cu emisia de energie, iar absorbţia de energie corespunde cu recepţionarea semnalelor.

   Echilibrarea circulaţiei energetice de-a lungul canalelor energetice se face prin intermediul punctelor de maximă absorbţie de energie reprezentate de-a lungul canalelor energetice şi cunoscute sub denumirea de chakre sau centri energetici subtili.

   Reţeaua energetică subtilă a fiinţei umane cuprinde şapte centri energetici principali, 22 centri energetici secundari şi aproximativ 360 de centri energetici terţiari sau minori.

   Gruparea acestora în principali, auxiliari şi terţiari este subiectivă; centrii energetici terţiari sau minori sunt reprezentaţi şi în reţelele de acupunctură.

   Reţeaua energetică de canale, meridiane şi capilare se află în corelaţie cu traiectele nervoase, cu arterele şi vasele sanguine şi limfatice.

   Punctele sensibile aflate de-a lungul meridianelor majore funcţionează precum terminalele unei reţele electrice sau a transformatoarelor aflate de-a lungul liniilor de înaltă tensiune.

   Meridianele şi punctele lor sensibile transmit impulsuri electrice în tot corpul, iar mii şi mii de canale energetice mai mici preiau şi transportă proporţional aceste impulsuri. Meridianele principale se află în strânsă relaţie cu un sistem de organe şi cu funcţiile lor vitale.

   În reţeaua energetică subtilă există canale extraordinare care funcţionează asemenea unor rezervoare, stocând energia şi distribuind-o către meridianele principale, preluând excedentul energetic atunci când ele sunt supraîncărcate.

   Două canale extraordinare sunt vitale: primul, numit canal guvernor, care urcă de la perineu până la cap de-a lungul coloanei vertebrale este cunoscut şi sub denumirea de sushumna; celălalt, numit canal concepţie sau medha conform concepţiei energetice indiene, coboară pe faţa anterioară a corpului de la cap până la perineu. Distribuţia energetică între canalul guvernor şi cel de concepţie urmează un traseu ciclic şi este condusă pe acest traseu de energia de la nivelul plămânilor. Este evidentă, din nou, importanţa respiraţiei în realizarea stării energetice echilibrate, ceea ce are influenţă asupra stării de sănătate fizico-psihică.

   Aceste două canale energetice au propriile lor puncte vitale. Celelalte canale extraordinare au terminaţiile situate de-a lungul meridianelor majore.

   Prin redistribuirea fracţională a energeticii meridianelor majore şi a canalelor extraordinare se formează subreţele de capilare energetice fine, care se ramifică la rândul lor, acoperind astfel fiecare ţesut, fiecare celulă a organismului.

   Reţeaua energetică formează un alt sistem circulator alături de cel sanguin, limfatic şi cel nervos.

   Principalele puncte vitale ale celor două canale energetice extraordinare principale (canalul guvernor şi canalul de concepţie) sunt cele corespunzătoare centrilor energetici principali.

   Canalul guvernor, posterior, are punctele vitale corespunzătoare centrilor energetici dorsali şi acestea exprimă în special voinţa.

   Canalul concepţie, anterior, are punctele vitale corespunzătoare centrilor energetici ventrali şi exprimă în special afectivitatea.

   Din experienţa noastră, referindu-ne la cele două canale extraordinare şi punctele vitale corespunzătoare, rolul de receptori este îndeplinit de punctele vitale ventrale, iar cele de emiţători sunt îndeplinite de punctele vitale dorsale.

   Celelalte canale extraordinare au terminaţiile situate de-a lungul meridianelor majore care conţin punctele vitale preluate de la canalele extraordinare; aceste puncte le-am denumit în lucrările noastre puncte cuplate şi puncte comandă.

   Aceste puncte au un rol activ în emisia şi recepţia energetică şi informaţională, stimularea lor determină acţionarea energiei vitale potenţiale şi transformarea ei în energie de mişcare.

   Alături de canalul extraordinar guvernator şi de cel de concepţie, important este canalul extraordinar-centură, care face turul taliei într-un singur cerc; el se întretaie cu multe meridiane, iar tulburările sale influenţează meridianele care sunt în comanda sa, respectiv uniformitatea straturilor aurice vitale (eterice) din partea superioară faţă de partea inferioară a corpului.

   În baza regimului comun de vibraţii, canalele energetice, cu punctele lor sensibile, se află în rezonanţă cu organele corespunzătoare şi pot stabili relaţii de consonanţă* cu canale energetice şi puncte sensibile similare.

   * consonanţă — afinitate între două sau mai multe sunete din care rezultă tendinţa unei adevărate fuziuni şi unitatea perceperii armonice (LAROUSSE).

   Fenomenele de rezonanţă şi consonanţă stabilite pe baza regimului comun de vibraţii se folosesc specific şi astfel se pot emite sau recepţiona informaţii şi energii, influenţând astfel materia vitală.

   Reţeaua energetică proprie poate stabili fenomene de rezonanţă cu celelalte două reţele principale ale corpului: reţeaua sanguină şi nervoasă proprie, dar şi fenomene de rezonanţă şi de consonanţă cu sisteme similare aflate la distanţă.

   Energia vitală potenţială depozitată în punctele sensibile emiţătoare, sub influenţa fenomenelor reflexe ale corpului şi cele ale concentrării, este transformată în energie de mişcare cu rol de suport al informaţiei direcţionale, emise.

   La nivelul punctelor excitate, în cazul fenomenelor de emisie, se percepe o uşoară presiune; atunci când zona respectivă se degajează, energia de mişcare suport pentru emisie este momentan cheltuită, urmând o nouă achiziţie pentru a realiza o altă emisie.

   Zonele punctelor sensibile pentru emisie sau recepţie pot fi sensibilizate prin excitaţii exterioare (masaj, preso-punctură, pase magnetice, acupunctură, cristaloterapie etc.). Legătura comună care constituie elementul elastic de manifestare a fenomenelor de rezonanţă sau consonanţă este realizată de către fluidul vital (materia vitală în continuă mişcare) numit şi forţă vitală sau energie universală.

   La nivelul corpului fizic această forţă vitală se transmite prin intermediul impulsurilor nervoase prin reţeaua sistemului nervos central, sistemul nervos periferic şi sistemul sanguin.

   În plan fizic coloana vertebrală este reflectarea sistemului central — creierul, în corp.

   Impulsurile nervoase care urcă şi coboară de la sistemul central — creier în corp sunt forţele dinamizante ale evoluţiei, ale unirii a „ceea ce este sus” cu „ceea ce este jos”, a interiorului cu exteriorul şi invers.

   Evoluţia omului, viaţa sa, se înscrie între doi poli ai magnetului cosmic — cer (polul pozitiv) şi pământ (polul negativ); între cei doi poli, viaţa omului este vibraţia însăşi. Astfel coloana vertebrală devine axul care poartă amprenta împlinirilor noastre, a blocajelor noastre, a temerilor şi refuzurilor noastre, a refuzului de a evolua, de a iubi, a tuturor suferinţelor şi temerilor pe care acestea le generează. Prelungirile vibraţionale ale acestora sunt preluate de reţeaua energetică vitală şi înscrise pe coloana vertebrală eterică.

   Nervul vag — nerv cranian care face parte din sistemul nervos periferic şi care coboară de la cap la inimă şi apoi în cavitatea abdominală, la splină — este cel care trasmite impulsurile nervoase de la creier spre corp, determinând un anume ritm predominant. Acest ritm este afectat prin inhibarea impulsurilor nervoase la anumite niveluri sub influenţa interioară sau exterioară a corpului. Prelungirea sa în corpul eteric este centrul splenic care determină ritmul vital şi este considerat sediul  vitalităţii, simbolul inconştientului. Inhibarea totală a impulsurilor nervoase ale nervului vag are semnificaţia anulării vibraţiei între cele două planuri existenţiale, ceea ce înseamnă anularea vieţii.

   Canalul extraordinar centură reprezintă planul de legătură dintre cer şi pământ. Ombilicul reprezintă locul de legătură a cordonului ombilical dintre fetus şi placentă, el este „centrul roţii solare” care leagă josul de sus, dreapta de stânga, unind toate posibilităţile de evoluţie în centrul armoniei principale.

Sursă text: Doina-Elena & Aliodor Manolea – AURA ENERGETICĂ – (manual pentru detectarea şi decodificarea aurei energetice a fiinţei umane).

Sursă imagini: Google

   8.2. Chakrele şi activarea lor

   Atât pe corpul fizic, cât şi pe cel energetic există un număr de deschideri circulare, cunoscute din filosofia indiană sub numele de chakre (care în traducere înseamnă „roţi”). Există şapte chakre principale şi mai multe sute secundare. Cele principale sunt situate pe partea ventrală a corpului, iar chakrele II-VI au şi proiecţii dorsale. După cum ţi-am mai amintit, în palme există câte o chakră secundară, care au în mod normal poziţia de „recepţie” la stânga şi „emisie” la dreapta. (Uită-te la majoritatea gravurilor reproduse în Mica Biblie. Aproape în toate Mântuitorul este reprezentat cu palma mâinii stângi deschisă în sus, spre Tatăl, iar cu dreapta spre popor). La stângaci situaţia este inversă. „Modul” de lucru al lor poate fi modificat volitiv, dar asta este o altă problmă, ce depăşeşte capitolul prezent.

   Alte chakre secundare există pe umeri, genunchi, în dreptul splinei, pe sfârcuri (dar numai la femei), la încheietura labei piciorului etc.

   Explorând forma unei chakre, se constată că ea apare ca o deschidere biconică, cu vârfurile unite, care merge din corp pe partea ventrală sau dorsală (la chakrele principale despre care vom discuta în cele ce urmează). Ele au o rotaţie, un spin care diferă de la chakră la chakră, dar diferă şi în funcţie de sex. Dacă spinul de rotaţie al chakrei ventrale este orar, conul chakrei corespunzătoare de pe partea dorsală are o rotaţie antiorară. Sensul de rotaţie poate diferi de la o oră la alta, de la o persoană la alta, în funcţie de diferite stări maladive sau sufleteşti etc. Spinii chakrelor ventrale, în mod normal (începând cu chakra I spre VII) la un bărbat sunt alternativ orar, antiorar, orar ş.a.m.d. La o femeie, după cum ţi-am spus, situaţia este inversă: antiorar, orar, etc. Poţi stabili şi tu direcţia de rotaţie a unei anumite chakre cu ajutorul unui pendul, dintr-un cristal de cuarţ (despre cristalele de cuarţ voi reveni mai pe larg în capitolele următoare). Roagă persoana a cărei chakră doreşti să o explorezi să se culce şi apropie pendului de chakră pe verticală. Roagă pendulul să-ţi indice spinul chakrei. La un moment dat el va începe să se rotească, direcţia de rotaţie fiind cea a spinului chakrei inspectate. O altă modalitate este ca să apropii cu mâna dreaptă un cristal ţinut orizontal de corpul (vertical de data asta) al persoanei cercetate. Acum, ţinând cu stânga antebraţul ei, pentru a sesiza pulsul, începi să cobori încet cristalul în lungul liniei mediane a corpului. La un moment dat, cristalul va fi tangenţial cu conul unei chakre. În cazul în care simţi pentru o perioadă scurtă de timp (1-2 secunde) o uşoară accelerare a pulsului, cristalul este cu vârful spre sensul de rotaţie al vortexului chakrei, dacă pulsul se diminuează, el este în direcţia opusă. Continuând mişcarea în lungul corpului, ajungând la partea diametral opusă a chakrei, pulsul va prezenta o modificare inversă faţă de cazul de mai sus. Astfel, inspectând corpul de sus până jos poţi să-i stabileşti sensul de rotaţie al fiecărei chakre ventrale, iar apoi a chakrelor dorsale.

   Prima chakră – Muladhara Chakra (Prithivi Granthi), „chakra pubiană” este situată exact în prelungirea coloanei vertebrale, la jumătatea perineului. Caracteristici: vitalitate, energie subtilă telurică, legătura cu Pământul, interacţiune grosieră, inactivitate, somnolenţă, soliditate. Dintre organele de simţ, coordonează mirosul, iar dintre glandele endocrine i se subordonează suprarenalele, coordonând sinteza adrenalinei şi noradrenalinei. În corp i se mai subordonează toate părţile tari, coloana, oasele, cartilajele, dinţii, unghiile, ambele picioare. Coordonează toată partea inferioară a corpului: anusul, rectul, intestinele, prostata; de asemenea coordonează sângele şi formarea celulelor. Pe corpul fizic, precum şi în aură are de obicei culoarea roşie ca focul.

  A doua chakră – Swadhistana Chakra (Varuna Granthi), „ chakra ombilicală” este situată la cca 2 cun (unitate tradiţională de măsură chineză pentru lungime, fiind egală cu lăţimea degetului mare de la mâna dreaptă, cca 2,5 cm) sub ombilic. Caracteristici: energia instinctelor, energia subtilă a apei, energiile magnetice lunare, mimetism, conformism, integrare socială, senzualitate. Coordonează gustul şi organele de reproducere, precum şi sinteza hormonilor respectivi (oestrogenul şi testosteronul). În corp i se subordonează organele de reproducere, rinichii, vezica, toate lichidele ca sângele, limfa, sucurile digestive, sperma etc. Apare în culoare portocalie.

   A treia chakră – Manipura Chakra (Agni Granthi), „chakra plexului solar” este situată pe locul omonim de pe corp. Caracteristici: ambiţie, voinţă, dinamism, violenţă, energia subtilă a focului, energia Soarelui, expansivitate. Coordonează văzul şi pancreasul, respectiv biosinteza insulinei. În corp i se subordonează spatele inferior, cavitatea abdominală, sistemul digestiv, stomacul, pancreasul, splina, sistemul neuro-vegetativ. Apare în culoarea galben până la auriu.

   A patra chakră – Anahata Chakra (Vayu Granthi), „chakra inimii” se află localizată în centrul pieptului, pe orizontala inimii. Coordonează pipăitul şi timusul (hormonul timian). În corp i se subordonează spatele superior, inima, cavitatea toracică, pielea, mâinile. Apare colorată în verde cu un punct roz în centru.

   Chakra a cincea – Vişuddha Chakra (Vyoma Granthi), „chakra bazei gâtului”, localizată pe locul omonim. Caracteristici: intuiţie intelectuală, inteligenţa pură, energia subtilă a eterului (Akaşa – în hindusă), transcenderea aspectelor temporare, trăiri sublime de natură spirituală. I se coordonează auzul şi tiroida împreună cu paratiroida, stimulează biosinteza hormonului tiroxina. În corp i se subordonează plămânii, bronhiile, esofagul, aparatul de vorbire (şi vocea), gâtlejul, ceafa, maxilarele. Apare în culoare azurie.

   Fiecare din chakrele II-V are câte o corespondentă dorsală situată pe orizontala chakrei ventrale.

   A şasea chakră – Ajna Chakra (Aham Granthi), „al treilea ochi”, „ochiul lui Şiva” se află proiectată pe frunte la 1 cun (vezi la chakra II) deasupra ochilor, între sprâncene. Caracteristici: putere mentală deosebită, centru de comandă mentală, clarviziune, telepatie. Coordonează toate simţurile, iar în sistemul endocrin hipofiza, respectiv sinteza vasopresinei şi pituitrinei. Apare în culoare albastru-închis până la indigo. Câteodată este punctată cu steluţe aurii. Chakra dorsală este proiectată puţin sub orizontală, la partea superioară a gâtului, imediat sub adâncitura de la baza dorsală a craniului.

   A şaptea chakră – Sahasrara Chakra (Mahat Granthi), „chakra coroanei” este situată în maleola din creştetul capului, la punctul cunoscut ca „moalele capului”. Caracteristici: starea de înţelepciune, realizare spirituală supremă, extaz, consonanţă cu ABSOLUTUL, revelarea DIVINULUI în fiinţă. Lucrează împreună cu epifiza – glanda pineală – coordonând sinteza serotoninei. I se subordonează creierul mare şi calota craniană. Poate apărea violetă, dar de cele mai multe ori are culoarea albă sau aurie.

   Mentalul controlează practic toate procesele energetice ale organismului, deci şi activitatea chakrelor care nu sunt altceva decât puncte de metabolizare a energiilor subtile.

   Pentru a activa chakrele, intră în Alfa, spune-ţi propoziţiile de la capitolul anterior, după care proiectează-te pe ecranul mental. Cu timpul vei observa că nu mai este nevoie să te proiectezi pe ecran. Pur şi simplu „Eul” tău părăseşte corpul fizic, se întoarce spre el şi eşti cu faţa spre tine.

    Acum, deschide-ţi palma mâinii stângi (natural, nu mai vorbim de corpul fizic, ci de Eu) spre El, iar palma mâinii drepte spre chakra a VII-a. Nu este nevoie să îţi poziţionezi mâna dreaptă deasupra creştetului capului, ci o poţi situa şi paralel cu corpul, energia emisă, odată ajunsă în dreptul chakrei VII, va coti spre ea.

   Spune: „Doamne, dă din Lumina Ta atât cât trebuie pentru a activa chakrele şi aura mea” (dacă activezi pe altcineva, numeşte-o). În acest moment vei vizualiza un fascicol de Lumină albă coborând în chakra palmei stângi, iar din cea dreaptă tot una albă pătrunzând în chakra a VII-a. Începe să spui Rugăciunea Domnească: „Tatăl nostru Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău” (Mt; VI;9). Coboară mâna dreaptă la cea de a VI-a chakră şi continuă spunând: „Vie împărăţia Ta;” (idem,10). Vei observa schimbarea culorii fascicolului emergent din alb strălucitor în albastru-violet, cu steluţe aurii continuă cu mâna dreaptă în dreptul chakrei V: „Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”, (idem 10), când raza emergentă devine albastră-azurie. La chakra inimii spune: „Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;” (idem, 11), trimiţând un fascicol verde-smaragd, după care la chakra plexului solar (III) spune: „Şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;” (idem, 12), când din palma mâinii drepte va emerge un fascicol de lumină aurie. Coboară acum la chakra II şi spune: „Şi nu ne duce pe noi în ispită;” (idem, 13), trimiţând un fascicol de lumină portocalie, pentru a încheia apoi la prima chakră, cu palma tot paralel cu linia mediană a corpului: „ci ne izbăveşte de cel rău” (idem, 13), când fascicolul emis va fi de culoare roşie ca focul, iar în momentul în care va ajunge în dreptul deschiderii chakrei, traiectoria ei va coti în sus pentru a pătrunde exact în deschiderea ei.

   În final, îndreaptă-ţi palma cu degetele unite spre treimea din stânga a părţii ventrale a corpului şi făcând o baleiere de sus în jos, în timp ce din vârfurile degetelor trimiţi un fascicol de lumină albă, spunând: „Că a ta este împărăţia” (idem, 13), continuă în sus (cu palma tot înspre pământ) pe linia mediană ventrală a corpului, spunând: „şi puterea” (idem, 13), coboară pe treimea din dreapta spunând: „şi slava”. Treci pe partea dorsală a corpului şi baleiază de sus în jos cu palma aşa cum ţi-am spus la alineatul anterior, jumătatea din stânga a corpului, spunând: „în veci.” (idem, 13) şi termină cu jumătatea dorsală din dreapta, de jos în sus, spunând încheierea rugăciunii: „Amin!” (idem, 13).

   În urma acestei întăriri, chakrele îşi intensifică viteza de rotaţie „se deschid”, iar aura devine albă-strălucitoare.

   Dacă trebuie să întăreşti un anumit corp energetic, lucrează cu culorile corespunzătoare. De exemplu, la corpul eteric lucrează cu albastru-cenuşiu, la cel mental cu galben-auriu. Pentru faza în care te găseşti acum, însă, este mai mult decât suficient să poţi activa aura şi chakrele în general. Restul de paşi vor veni de la sine pe măsură ce ţi se acumulează rezultatele practice.

   În timpul acestei energizări poţi aplica oricare dintre metodele de activare alternativă a chakrelor prezentate în tabelul I, ca metodă suplimentară. Rezultatele (eminamente benefice) le poţi constata de la prima şedinţă!

   Metoda o poţi aplica ori de câte ori constaţi o slăbiciune în organism sau în psihic, ori de câte ori doreşti. Ea va antrena schimbări impresionante atât în stabilizarea ta afectivă, cât şi în cea fizică. Cu timpul, vei putea încerca şi ajutorarea altora, de aproape, sau de la distanţă (ţi-am spus, în Alfa nu există distanţe!). Rezultatele nu vor întârzia să apară. În general, majoritatea simt un val de căldură benefică ce le inundă corpul, o stare inexplicabilă de bine.

   Nu mă întreba ce se întâmplă! Una din legile fundamentale în psionică (termenul, cred, mai corect pentru parapsihologie) este: „Nu căuta cu tot dinadinsul explicaţii, ele vor veni când eşti copt pentru a le înţelege”.

   Sursă text: Dan I. Seracu – AUTOCONTROL – pentru avansaţi şi nu numai...
   Sursă imagini: Google

CAUZA....

   Cauza pentru care nu am deschis un cabinet de terapii complementare stă tocmai în povestioara pe care am relatat-o anterior.

   Venim de la birou, de la şcoală, sau cumpărături încărcaţi cu tot felul de energii mai mult sau mai puţin benefice, energii remanente care se răspândesc în mediul căminului nostru şi care ne afectează fără să conştientizăm.

   Degeaba vine la tine la cabinet o persoană să începi o astfel de terapie care lucrează cu energie pozitivă, dacă după o astfel de şedinţă se întoarce acasă cu o vibraţie crescută a energiilor proprii, iar acasă de cum intră, dă de cu totul altceva, ajunge într-un mediu energetic bulversant, mediu în care sunt amestecate o sumedenie de alte energii mai puţin benefice.

  Orice terapie de acest gen începe cu o curăţare a energiilor negative a spaţiului în care locuim, o curăţare proprie şi o curăţare a tuturor celor care ne sunt aproape. O curăţare energetică bine făcută, urmată de o reenergizare pozitivă de această dată, are o pondere de aproape 50% în vindecarea noastră sufletească şi trupească. De abia de acum încolo, începem cu adevărat tratamentul dorit.

   Ca tratamentul tău să aibe succes, dacă ai deschis totuşi un cabinet, tu ca terapeut, trebuie să cunoşti foarte multe date despre persoana care vine la tine, poate în momente de răscruce, când crede că nimic nu mai e de făcut... Ai tu timp oare, într-o jumătate de oră, şi atunci cu ochii pe ceas, pentru că de cealaltă parte a uşii mai sunt alte persoane care aşteaptă să intre, ai timp să intri în intimitatea sufletului celui care stă în faţa ta? Cum poţi oare să te apropii de acest om, cum poţi oare să îl faci să capete încredere în ceea ce urmează să primească de la tine, cum poţi oare să încerci să îl faci să înţeleagă că o dată ce ţi-a călcat pragul, trebuie să se schimbe radical, ca şi credinţă, cum să creadă că tu îl chemi la o vindecare care vine din interiorul său? Eu cred că nu prea poţi... Şi ce urmează? Neînţegere, şi scăderea încrederii în tot şi toate.

   Eu practic aceste terapii acasă la prietenii şi prietenele mele, încerc pe cât posibil să aduc armonie tuturor, şi casei în care intru...

   Nu aţi fost niciodată la cineva acasă, şi imediat ce uşa de la intrare s-a deschis aţi simţit instantaneu că ceva nu e în regulă, chiar dacă gazda zâmbeşte larg primindu-te cu bucurie? Sigur atunci, înainte de venirea ta, ceva s-a întâmplat, o discuţie în contradictoriu, o ceartă zdravănă, o povestire auzită de la cineva. Toate aceste întâmplări au lăsat în urma lor energii negative, energii pe care le simţi instinctiv şi care te fac să nu te simţi confortabil, tu ca şi musafir, ca să nu mai spun de cei ai casei respective...

   Energiile negative, se aşează cuminţi exact acolo unde există probleme, o inimă obosită, un ficat încărcat cu prea multe toxine, intră în câmpurile energetice ale organelor respective afectându-le în mod constant.

   Chiar dacă nu există o boală instalată, energiile acestea vor afecta într-un final acel organ. Totul începe la nivel energetic, cu cât vibraţiile energiei care ne înconjoară sunt mai joase, cu atât mai mult suntem supuşi bolilor...

   Ca urmare, trebuie să scăpăm rapid de aceste energii negative, trebuie să le înlocuim cu energii pozitive şi abia apoi vor începe procesele de vindecare efectivă, de deblocare a centrilor energetici aferenţi zonelor ce urmează a fi tratate.

   Ca să rezum, un terapeut trebuie să fie mai întâi un prieten şi un apostol care readuce încrederea şi iubirea de oameni şi de sine, înapoi. Tratând pe cel care vine la tine, te tratezi şi pe tine... Devii mai bun, mai înţelegător şi înveţi şi tu că, lumina şi credinţa nu trebuie şi nu pot să facă pauze.

   Mă bucur tare mult că intraţi şi citiţi ceea ce vreu să transmit, lucru pentru care vă mulţumesc, dar aştept de la voi reacţii, aştept un „debate” ...

SĂ ÎNCEPEM......

   Vă spun o povestioară care se petrece într-o familie oarecare, într-un oraş oarecare.               

   Personajele noastre, mama, tata si bineînţeles copilul.

   Este o după-amiază liniştită. Treburile casei sunt gata, copilul a mâncat, şi-a făcut lecţiile şi este afară la joacă. Urmează să apară tata de la birou. Masa este pusă, mâncarea caldă, mama îl aşteaptă nerăbdătoare.

   Totul este aşa cum trebuie să fie, calm, împlinire şi o aşteptare senină.

Iată, apare tata... după felul în care apasă pe butonul soneriei, mama de cealaltă parte a uşii are deja un presentiment neplăcut.

   Deschide.

   Tata, nervos nevoie mare, aruncă mapa undeva într-un colţ, se descalţă, uită de sărutul de bun sosit, spune un „Bună...” repezit, intră în baie, se schimbă, şi la fel de încruntat se aşează la masă în faţa soţiei, în ochii căreia se întrezăreşte mută, întrebarea „oare ce s-o fi întâmplat?”.

   Ei, de fapt acum începe povestea noastră.

   În virtutea comunicării dintre soţi, tatăl începe să îşi reverse necazul asupra a tot şi toate din jurul său. Astfel, ciorba, friptura, chekul şi într-un final mama, află de necazul omului. Apar pe rând în scenă, şeful, colega şi colegul, neînţelegerea, fapta abominabilă petrecută cu puţin timp în urmă.

   Dintr-o dată, ciorba e prea acră, friptura prea tare, chekul e uscat, iar mama nu e în stare să înţeleagă dedesupturile situaţiei.

  Mama, din umbră, devine în câteva clipe un agresiv duşman al şefului, colegei şi colegului, care toţi la un loc l-au necăjit pe tata.

  Pe măsură ce se derulează firul întâmplării de la serviciu, încet, încet, tata îşi revine, se destinde... s-a descărcat.

   Ce se întâmplă în acest timp cu mama?

  Supărată, strânge masa, spală vasele, sparge o farfurie, două, din cauză că îi tremură încă mâinile de indignare.

   Tata, relaxat pe fotoliu, citeşte ziarul.

   Sună telefonul. Mama ridică receptorul... La celălalt capăt al firului, prietena ei cea mai bună.

   — Bună, ce faci? Întreabă prietena.

   — Bine!?....

   — Sigur? După voce şi ton, nu aş spune că aşa bine....

    Dintr-o dată, vijelios, mama povesteşte prietenei păţania soţului.

   Povestind, simte cum îşi revine în apele ei. Dincolo, prietena primeşte tot necazul familiei.  Încearcă câteva cuvinte de încurajare şi apoi închide.

   Pe tata îl doare stomacul. A mâncat cu nervi. Pe mama, capul.... face eforturi să înţeleagă.  Prietena, e plină de compătimire şi tristă din cauza celor auzite. Copilul, întors de la joacă, simte instinctiv că ceva nu e în regulă şi se retrage în camera lui.

   Ce s-a întâmplat de fapt?

   O păţanie banală, petrecută la birou, povestită şi repovestită, capătă valenţe deosebite.

   Personajele noastre devin rând pe rând:

    - tata, se descarcă de toată energia negativă, avid de echilibru, povestind, fură efectiv din calmul şi liniştea mamei, devenind astfel nimic altcea decât un vajnic vampir energetic, secătuind-o pe sărmana mamă;

   - mama, primeşte senină şi iubitoare tot valul de energie negativă descărcat de tată, şi ajunge victima vampirului de lângă ea, pe care l-a luat draga de ea, la bine şi la rău;

   - prietena, la rândul ei, prin ceea ce îi povesteşte mama, absoarbe şi ea mai departe energia negativă a mamei de astă dată, devenind victimă, iar mama vampir energetic;

   - copilul, prin rezonanţă, simte tot ce se întâmplă în jurul lui, şi se retrage în el însuşi, nedorind să deranjeze pe nimeni.

   Ce vină poartă oare mama, prietena şi copilul?

   Toţi suferă în urma întâmplării de la birou.

   Vă las să reflectaţi, şi vă deschid calea către dialog...

   De aici pornim în incursiunea noastră în tehnicile de auto-vindecare.

GREGG BRADEN (4)

   Suntem la ultima parte a Introducerii la VINDECAREA SPONTANĂ A CREDINŢELOR. Sper ca am reuşi să vă conving să citiţi, să experimentaţi, să va schimbaţi felul de a percepe realitatea care ne înconjoară, şi nu în ultimul rând să aveţi încredere în propriile puteri. După aceasta ultimă parte a Introducerii, voi începe să vă învăţ tehnici uimitor de uşoare de a vă îmbunătăţi starea de sănătate, de a vă păzi pe mai departe de tot ce înseamna boală fizică şi sufletească. Totul depinde de voi înşivă, de cât de determinaţi sunteţi în acest demers, şi mai ales de sensul pe care l-aţi dat propriei voastre vieţi.

..............................................

   De ce această carte?

   În timp ce scriam Matricea Divină, imediat mi-a devenit clar faptul că rolul nostru în acceptarea miracolelor ar putea fi trecut uşor cu vederea în mesajul general al cărţii, ca subiect secundar. Pentru a descrie limbajul credinţei şi modul în care el ne permite să fim arhitecţii vieţilor noastre, ar fi fost nevoie de un alt volum.

   În aceste pagini, veţi descoperi cum să vindecaţi falsele credinţe, care este posibil să vă fi limitat în trecut. În plus, veţi ...

   – ... identifica credinţele care inversează procesele de îmbolnăvire din corp.

   – ... învăţa credinţe care să creeze relaţii calde şi de lungă durată.

   – ... descoperi credinţele care aduc pace în viaţa, în familia şi comunitatea voastră, dar şi în lume.

   Pe cât de diferite pot părea pacea, relaţiile şi vindecarea, toate se bazează pe acelaşi principiu: „limbajul credinţei şi sentimentele pe care le avem în legătură cu ceea ce credem”.

   Prin natura ei, cercetarea credinţelor este o incursiune profund personală. Fiecare dintre noi are o abordare uşor diferită faţă de credinţele proprii şi încercăm să găsim un mod de a le încorpora în cele colective ale culturii, religiei, familiei şi prietenilor noştrii. Întrucât este o experienţă deosebită, există probabil tot atâtea idei despre ce este o credinţă, câţi oamenii care le deţin.

   Pe parcursul celor şapte capitole concise din această carte, vă invit să luaţi în considerare un mod nou – şi poate diferit – de  gândire despre voi înşivă, despre viaţa şi lumea voastră. Pentru unii, acest mod de a vedea lucrurile este o provocare la adresa a tot ceea ce au fost învăţaţi până acum. Altora le va stârni suficient de mult curiozitatea, pentru a porni pe o nouă cale spre descoperirea de sine.

   Pentru toţi, este important de ştiut încă de la început, la ce vă puteţi aştepta de la informaţiile ce urmează. Dacă sunteţi ca mine, vreţi să ştiţi care este destinaţia, înainte de a pleca la drum.

   Din acest motiv, am descris exact ce este această carte – şi ce nu este:
  
   – Aceasta nu este  o carte ştiinţifică. Deşi voi prezenta ultimele descoperiri ale ştiinţei, care ne invită să ne regândim relaţia cu lumea, cartea nu a fost scrisă conform formatului sau standardelor unui text ştiinţific şcolar, sau al unui articol dintr-o revistă tehnică.
   – Acesta nu este un studiu verificat de alţi oameni de ştiinţă. Fiecare capitol şi fiecare raport de cercetare nu a trecut prin procesul îndelungat de verificare din partea unei comisii de specialitate, sau a unui grup de „experţi” într-un domeniu de sine stătător, cum ar fi matematică, fizică sau psihologie.
   – Acesta este un ghid bine documentat, care se bazează pe o cercetare atentă. A fost scris într-o manieră uşor de înţeles în ceea ce priveşte descrierea experimentelor, a studiilor de caz, a înregistrărilor istorice şi a experienţelor personale, care susţin un mod de a ne vedea pe noi înşine în lume, care ne dă putere.
   – Acesta este un exemplu despre ceea ce se poate realiza, atunci când depăşim graniţele ştiinţei şi ale spiritualităţii. În loc să privească problemele vremurilor noastre, prin ochii naturii, care este separată şi izolată artificial pe domenii cum ar fi fizica, chimia sau istoria, cartea se vrea o punte între cele mai importante descoperiri ştiinţifice de astăzi şi înţelepciunea eternă adusă din trecut, întreţesându-le, pentru a se ajunge la o înţelegere mai bună a rolului nostru în viaţă. Scopul este de a putea aplica această cunoaştere pentru a crea o lume mai bună – şi a descoperi mai multe despre noi, pe parcurs.

   Vindecarea spontană a credinţelor este scrisă ţinând cont de un singur lucru: acela de a prezenta un mesaj important de speranţă şi convingere că se poate, într-o lume care ne face deseori să ne simţim deznădăjduiţi şi neajutoraţi.

   Vrem oare, cu adevărat, să aflăm adevărul?

   Într-o altă lucrare a sa, Rumi descrie şi mai mult natura curioasă a relaţiei noastre cu realitatea, spunând: „Noi suntem oglinda şi faţa din oglindă. Noi suntem apa rece şi proaspătă, dar şi ulciorul care o toarnă”. La fel cum Iisus ne-a spus că am putea să ne salvăm, scoţând la suprafaţă ceea ce se află în interiorul nostru, Rumi spune că noi creăm continuu realitatea (uneori  conştient, alteori inconştient) şi facem acest lucru, în timp ce experimentăm ce am creat. Cu alte cuvinte, suntem atât artiştii, cât şi opera de artă, sugerând că avem puterea de a ne modifica vieţile astăzi – alegând, în acelaşi timp, cum să le modelăm, încă o dată, a doua zi.
   În timp ce, pentru unii, aceste analogii reprezintă un mod reconfortant şi proaspăt de a privi lumea, pentru alţii ele zdruncină fundamentul unor concepţii tradiţionale foarte vechi. Nu e ceva neobişnuit să vezi oameni de ştiinţă renumiţi, care ezită să recunoască implicaţiile propriilor lor cercetări, atunci când acestea dezvăluie faptul că noi suntem, de fapt, creatori puternici în univers.
   Când vorbesc în public despre această ciudăţenie, ea este deseori primită cu o reacţie asemănătoare unei replici cunoscute din filmul A Few Good Men /Câţiva oameni buni/. În acest film extraordinar, din 1992, comandantul bazei de la Guantanamo Bay, colonelul Nathan Jessep, este judecat de locotenentul Daniel Kaffee şi i se cere adevărul cu privire la moartea misterioasă a unui militar din bază. Dându-şi seama că răspunsul ar fi cam greu de suportat de către cei din sală, Jessep răspunde cu aceste cuvinte devenite celebre: „Nu puteţi face faţă  adevărului!”
   Poate că cea mai mare provocare a vremurilor noastre este: Putem noi, oare, face faţă adevărului pe care ne-am angajat să-l descoperim?  Avem noi oare curajul de a accepta cine suntem în univers şi rolul pe care-l implică existenţa noastră? Dacă răspunsul este da, atunci va trebui să acceptăm şi responsabilitatea care vine odată cu faptul că ştim că putem schimba lumea, schimbându-ne pe noi înşine.
   Am văzut deja cum credinţele generale de ură, separare şi frică ne pot distruge corpul şi lumea, mai repede decât ne-am putut imagina vreodată. Poate că nu avem nevoie decât de o mică modificare a modului în care ne gândim la noi înşine, pentru a recunoaşte marele adevăr care spune că suntem, de fapt, arhitecţii experienţei noastre. Suntem artişti cosmici, care îşi exprimă credinţele cele mai profunde, pe pânza cuantică a universului. Care sunt şansele ca, prin transformarea credinţelor distructive din trecut, în unele de vindecare şi de pace, ce susţin viaţa, să putem schimba lumea de astăzi şi, în acelaşi timp, viitorul?
   Poate că nu va mai fi nevoie să ne punem această întrebare, mult timp de acum încolo. Noile descoperiri despre puterea credinţei sugerează faptul că suntem pe punctul de a afla răspunsul.

Gregg Braden

Taos, New Mexico

  

  

  

GREGG BRADEN (2)

   Despre cărţile lui Gregg Braden am aflat de curând, urmărind emisiunile domnului Gl. Br. Dr. Emil Stăinu „CONSPIRAŢIA TĂCERII” de pe canal N24 PLUS. Acum câteva săptămâni invitatul emisiunii domniei sale a fost doamna Monica Vişan, directorul „Editurii FOR YOU”, care pe tot parcursul emisiunii a făcut o recenzie superbă  cărţilor lui Gregg Braden. A doua zi, primul lucru pe care l-am făcut a fost acela de a mi le cumpăra. Le-am citit aproape pe toate.

   Vi le recomand cu toată dragostea, sunt cărţi care nu trebuie să lipsească din biblioteca dumneavoastră.

   Dar, să continuăm cu Introducerea începută deja. (Partea a II-a)

 .....................................

   Falsele presupuneri ale ştiinţei

   Deşi modificarea modului în care gândim despre noi înşine a început acum aproape o sută de ani, e posibil ca ea să nu fi fost recunoscută de către omul obişnuit, care îşi urmează rutina zilnică. Schimbarea pe care o aduce în viaţa noastră galopantă, de oameni ocupaţi, cu relaţii construite pe Internet şi emisiuni TV în direct, are loc la un nivel atât de subtil, încât e posibil ca puţini oameni să fi sesizat că ea a început.

   De exemplu, e posibil să nu fi citit despre asta în ziarul de dimineaţă. Este puţin probabil ca problema „realităţii” să fi fost subiectul întâlnirilor săptămânale cu personalul din firmă, sau al celor din jurul automatului de cafea... asta, dacă nu eşti un om de ştiinţă care încearcă să înţeleagă natura acestei realităţi. Pentru aceşti oameni, revoluţia seamănă cu un uriaş cutremur neînregistrat de aparate – în timp ce uniformizează unele dintre cele mai sacre credinţe ale ştiinţei. Efectele sale se propagă prin laboratoare, săli de clasă şi cărţi, ca un boom sonic fără de sfârşit. În drumul lui, lasă în urmă o brazdă lată de învăţături depăşite, precum şi o reevaluare dureroasă a unor credinţe de o viaţă şi chiar a unor întregi cariere.

   Deşi pare să fie un proces tăcut, transformarea pe care această revoluţionare a perspectivei asupra realităţii o aduce în viaţa noastră, a erupt cu o forţă nemaiîntâlnită până acum, deoarece aceleaşi descoperiri care au dat naştere la întrebări, au dus şi la concluzia că „dovezile” – despre care am crezut, timp de sute de ani, că explică universul şi rolul nostru în el – sunt imperfecte. Ele se bazează pe două ipoteze, care s-au dovedit a fi false:

   – Ipoteza falsă nr. 1: Spaţiul dintre „lucruri” este gol. Noile descoperiri ne spun că nu acesta este adevărul.

   – Ipoteza falsă nr. 2: Experienţele noastre interioare – sentimente şi credinţe – nu au nici un efect asupra lumii de dincolo de corpul nostru. Şi acest lucru s-a dovedit a fi complet greşit.

   Experimente ce duc la zdruncinarea din temelii a paradigmei, publicate în reviste de renume, dezvăluie că suntem scăldaţi de un câmp de energie inteligentă, care umple ceea ce se credea că este un spaţiu gol. Alte descoperiri demonstrează, dicolo de orice îndoială, că acest câmp reacţionează în funcţie de noi – se rearanjează – în prezenţa sentimentelor şi credinţelor noastre ce pornesc din inimă. Şi aceasta este revoluţia care schimbă totul.

   Asta înseamnă că de când Isaac Newton a enunţat legile fizicii, în lucrarea sa Philosophiae Naturalis Principia Matematica (Principiile matematice ale filozofiei naturale) publicată în 1687, am fundamentat pe informaţii false sau, cel puţin, incomplete ceea ce acceptăm a fi capacităţile şi limitele noastre. De atunci, mare parte din ştiinţă se bazează pe credinţa că suntem nesemnificativi, în schema generală a lucrurilor. Ne-a exclus din însăşi ecuaţia vieţii şi a realităţii!

   Atunci este, oare, de mirare că simţim că nu avem puterea de a-i ajuta pe cei dragi şi pe noi înşine, când ne confruntăm cu crize majore? Este oare, surprinzător că ne simţim frecvent neajutoraţi, când vedem cum lumea se schimbă atât de repede, încât s-a spus că „se destramă”? Dintr-o dată, totul – de la capacităţi personale şi limitări, până la realitatea noastră colectivă – ne este la îndemână. Este aproape ca şi când circumstanţele lumii noastre ne împing spre noua frontieră a conştiinţei însăşi, forţându-ne să redescoperim cine suntem, pentru a supravieţui situaţiei pe care am creat-o.

   Motivul pentru care suntem un factor cheie în această revoluţie este că ea se bazează pe ceva ce facem chiar acum, în acest moment. Fiecare în parte şi împreună, individual şi colectiv, conştient şi inconştient, noi toţi alegem ce perspectivă avem despre noi şi care credem că este adevărul despre lume. Rezultatele credinţelor noastre ne înconjoară sub forma experienţelor de zi cu zi.

   Revoluţia cunoaşterii ştiinţifice sugerează că, de la sănătatea personală şi relaţii, până la războiul global şi pace, realitatea vieţilor noastre nu este nimic mai mult şi nimic mai puţin decât „undele credinţelor” noastre, care modelează substanţa cuantică din care este făcut totul. Totul are legătură cu ceea ce acceptăm despre lume, despre capacităţile şi limitele noastre şi despre noi înşine.

   Factori de netăgăduit

  „Bine”, spuneţi voi, „am mai auzit toate astea. Este naiv – şi poate chiar arogant – să sugerăm că universul este afectat în vreun fel de credinţele noastre personale. Nu poate fi atât de simplu.” Acum douăzeci de ani, ca om de ştiinţă educat în modul convenţional în care ştiinţa privea lumea în trecut, aş fi fost de acord cu voi.

   La prima vedere, se pare că nu există nimic în modul nostru tradiţional de a privi lumea, care să le permită credinţelor noastre interioare să influenţeze ceva în vreun fel, cu atât mai mult să schimbe universul însăşi – asta, până începem să examinăm ce ne arată noile descoperiri. Deşi rezultatele unor cercetări revoluţionare privind realitatea au fost deja publicate în reviste de specialitate renumite, ele sunt de cele mai multe ori prezentate în termeni ştiinţifici, care maschează puterea semnificaţiei lor, pentru cineva care nu are formaţie ştiinţifică.

   Şi aici intervine revoluţia noastră. Dintr-o dată, nu mai avem nevoie de limbajul ştiinţific, pentru a ne spune că suntem o componentă puternică a lumii noastre. Vieţile noastre cotidiene ne arată că suntem. Însă ceea ce cred că vrem să avem sunt metodele pentru a ne aplica puterea la ceea ce se întâmplă în lume.

   Cred că generaţiile viitoare vor privi perioada în care trăim ca pe un punc de cotitură, când condiţiile planetei ne-au forţat să descoperim cum funcţionează, cu adevărat, universul şi să ne acceptăm rolul interactiv în acest ansamblu. Decât să urmăm concluziile primelor trei secole de demonstraţii ştiinţifice, care ne-au definit ca pe nişte victime neajutorate, noua ştiinţă sugerează că suntem exact opusul. Spre sfârşitul anilor 1990 şi la începutul anilor 2000, cercetările au dezvăluit următoarele lucruri:

   Factorul nr. 1. Universul, lumea şi corpul nostru sunt alcătuite dintr-un câmp comun de energie, care a fost recunoscut ştiinţific în secolul al XX-lea şi care acum este cunoscut sub denumiri cum ar fi câmpul, holograma cuantică, mintea lui Dumnezeu, mintea naturii sau Matricea Divină.

   Factorul nr. 2. În câmpul Matricei Divine, „lucrurile” care au fost conectate fizic şi apoi separate se comportă ca şi cum ar fi încă legate, datorită fenomenului numit încâlcire, complicaţie, inseparabilitate.

   Entanglemet (în limba engleză), este un termen folosit în teoria cuantică, pentru a descrie modul în care particulele de energie/materie pot deveni corelate, pentru a interacţiona în mod predictibil unul cu celălalt, oricât de departe ar fi. Entanglement este un fenomen real, pe care Einstein l-a numit acţiune fantomatică la distanţă şi care a fost demonstrat, în mod repetat, prin experimente. Mecanismul aflat în spatele lui nu poate fi explicat până acum, de nici o teorie. n. tr.

   Factorul nr. 3. ADN-ul uman influenţează direct ce se întâmplă în Matricea Divină, într-un mod ce pare să sfideze legile timpului şi spaţiului.

   Factorul nr. 4. Credinţa umană (şi sentimentele şi emoţiile ce o însoţesc) modifică direct ADN-ul, care afectează ceea ce se întâmplă în Matricea Divină.

    Factorul nr. 5. Când ne schimbăm credinţele despre corpul şi lumea noastră, Matricea Divină transpune acea schimbare în realitatea vieţilor noastre.

   Ţinând cont de aceste descoperiri, precum şi de altele, trebuie să ne punem întrebarea care este, probabil, cea mai edificatoare dintre toate: Ne naştem, oare, cu capacitatea naturală de a crea şi de a ne modifica corpul şi lumea? Dacă este aşa, atunci trebuie să fim dispuşi să ne punem o întrebare  chiar mai dificilă: Care este responsabilitatea noastră de a ne folosi puterea în prezenţa a ceea ce pare să fie, fără discuţie, cea mai gravă ameninţare la adresa vieţii, a lumii şi chiar a speciei noastre în viitor?

.......................................

GREGG BRADEN (3)

..................................

VINDECAREA SPONTANĂ A CREDINŢEI

INTRODUCERE

(Partea a III-a)

   A sosit momentul

   Este clar că nu cunoaştem tot ceea ce e de ştiut despre modul de funcţionare a universului şi despre rolul nostru în el. Chiar dacă noile cercetări ne vor lămuri, fără nicio îndoială, aspecte şi mai importante, s-ar putea să aşteptăm încă o sută de ani şi tot să nu avem răspunsurile.

   Părerea generală a oamenilor de ştiinţă sugerează  că s-ar putea să nu mai avem timp la dispoziţie.

   Voci importante din comunitatea ştiinţifică, cu ar fi Sir Martin Ress, profesor de astrofizică la Universitatea Cambridge, sunt de părere că sunt doar o şansă de „50/50”, de a supravieţui decolului al XXI-lea, fără să apară o piedică majoră în dezvoltarea noastră. Deşi dezastre naturale au existat dintotdeauna, acum trebuie să se ţină cont şi de o nouă categorie, pe care Ress o numeşte „ameninţări induse de om”.

   Studii recente, cum ar fi cel apărut în numărul special al jurnalului Scientific American, cu titlul Crossroads for Planet Earth (Momente de răscruce pentru planeta Pământ) în septembrie 2005, confirmă avertizarea lui Ress, spunând: „Următorii 50 de ani vor fi decisivi în a determina dacă rasa umană – care intră acum într-o perioadă unică din istoria ei – va putea crea viitorul cel mai bun pentru ea însăşi (sublinierea îmi aparţine).

   Într-o serie de lucrări scrise de experţi, în domenii care variază de la sănătatea globală şi consum de energie, până la stiluri de viaţă sănătoasă, părerea generală este că, pur şi simplu, nu putem continua cu modul în care folosim energia, cu direcţia spre care se îndreaptă tehnologia şi cu o populaţie în continuă creştere, dacă vrem să mai existăm încă o sută de ani. Pentru a complica şi mai mult aceste probleme, apare ameninţarea din ce în ce mai mare a unui război mondial provocat, cel puţin parţial, de competiţia pentru aceleaşi resurse pe cale de dispariţie, descrise de aceste lucrări. Poate că unicitatea vremurilor noastre este cel mai bine descrisă de biologul de la Harvard University, E.O. Wilson. El afirmă că suntem pe punctul de a intra în ceea ce se numeşte o „strâmtorare” în timp, când atât resursele, cât şi capacitatea noastră de a rezolva problemele curente vor fi împinse la extrem.
   Vestea bună exprimată de experţi este: „dacă cei care iau deciziile pot să creeze structura potrivită, viitorul omenirii va fi asigurat de mii de decizii luate în plan terestru. ... De obicei, cele mai profunde progrese se înregistrează în acest plan. Fără îndoială, există nenumărate alegeri pe care fiecare dintre noi va trebui să le facă în viitorul apropiat. Cred că una dintre cele mai profunde – şi probabil cea mai simplă – va fi decizia de a accepta ceea ce ne arată noile descoperiri ale ştiinţei, cu privire la cine suntem şi ce rol jucăm în univers.
   Dacă putem accepta dovezile de netăgăduit că însăşi conştiinţa şi rolul nostru în ea sunt verigile ce lipsesc din teoriile despre modul în care funcţionează realitatea, atunci totul se schimbă. Odată cu această schimbare, există şi un nou început. Asta ne defineşte mai degrabă ca parte din tot ceea ce vedem şi experimentăm, decât ca parte separată.
   De aceea această revoluţie este atât de importantă. Ne reintroduce pe toţi – întregul neam omenesc – înapoi, în ecuaţia universului. De asemenea, ne distribuie mai degrabă în rolul celui care rezolvă crizele majore ale zilelor noastre, decât să le lase pe seama unei generaţii viitoare, sau pur şi simplu, în voia sorţii. Atâta vreme cât suntem arhitecţii realităţii noastre, cu puterea de a rearanja chiar şi atomii materiei, ce problemă nu ar putea fi rezolvată şi ce soluţie nu ar putea fi găsită în noi?

   Puterea de a alege este puterea de a schimba

   Perspectiva de a ne baza pe ceva din interiorul nostru, pentru a putea depăşi provocările acestor vremuri – spre deosebire de a depinde de ştiinţa şi tehnologia lumii exterioare – poate fi oarecum neliniştitoare pentru unii. „Cum învăţăm să facem ceva atât de important şi atât de necesar?” este întrebarea care apare adesea. Şi, de obicei  ea este urmată de o alta: „Dacă aceasta este calea către viitor, cum să învăţăm acum – şi să acţionăm extrem de repede?” Poate la ambele întrebări se poate răspunde cel mai bine cu cuvintele filozofului şi poetului din secolul al XX-lea, Kahlil Gibran.
   În cartea sa Profetul, Gibran ne aminteşte ce înseamnă să ai un dar deosebit şi să ştii că puterea lui este deja în tine. El spune: „Niciun om nu-ţi poate spune mai mult decât ceea ce află, pe jumătate adormit, în zorile cunoaşterii tale”. În cuvinte care sunt la fel de frumoase astăzi, ca şi atunci când au fost publicate pentru prima dată în 1923, Gibran ne spune că nu putem fi învăţaţi ceva ce nu ştim deja. Venim pe lume, ştiind deja cum să ne folosim de credinţe.
   Astfel încât, această carte este mai puţin despre a învăţa să rescriem codul realităţii şi mai mult despre a accepta că avem deja puterea de a o face – lucru cercetat de mulţi mistici în trecut, inclusiv de poetul sufist Jalal ad-Din ar-Rumi.  „Ce fiinţe stranii suntem”, spune Rumi, „căci stând în iad, în adâncul  întunericului, ne este teamă de propria noastră nemurire.” Cu aceste cuvinte, marele mistic descrie ironia misterioasei noastre condiţii în această lume.
   Pe de o parte, ni se spune că suntem fiinţe delicate şi lipsite de putere, care trăiesc într-o lume în care lucrurile pur şi simplu „se întâmplă”, fără un motiv aparent. Pe de altă parte, trediţiile noastre spirituale cele mai vechi şi mai sacre ne spun că există o forţă care trăieşte în fiecare dintre noi, o putere pe care nu o poate atinge nimic din lume. Cu ea vine şi promisiunea de a supravieţui celor mai întunecate momente ale vieţii şi asigurarea că perioadele dificile sunt doar o parte dintr-o călătorie care duce spre un loc unde lucrurile rele nu se mai pot întâmpla. Nu e de mirare că ne simţim derutaţi, neajutoraţi şi uneori chiar mânioşi, pe măsură ce vedem suferinţa celor dragi şi împărtăşim chinurile a ceea ce uneori pare să fie un iad în lumea din jurul nostru.
   Deci, care dintre variante este adevărată? Suntem noi, oare,  victime extrem de fragile ale unor evenimente aflate dincolo de voinţa noastră, sau suntem creatori ce au capacităţi latente, pe care noi de-abia începem să le înţelegem? Răspunsul ar putea dezvălui adevărul unuia dintre cele mai profunde mistere ale trecutului nostru. Este, de asemenea, şi subiectul uneia dintre cele mai mari controverse din discuţiile ştiinţifice de azi. Motivul? Ambele întrebări au acelaşi răspuns: Da!
   Da, uneori suntem victime ale circumstanţelor. Şi da, suntem uneori chiar creatorii acestor circumstanţe. Care dintre aceste roluri este determinat de alegerile făcute în viaţă, alegeri bazate pe sistemul nostru de credinţe. Prin intermediul puterii dumnezeieşti a credinţei umane, ni se dă capacitatea, la fel de Divină, de a materializa ce anume credem, în matricea care ne scaldă şi ne înconjoară.

....................................

GREGG BRADEN

   Această nouă Introducere pe care o propun, este preluată din cartea „VINDECAREA SPONTANĂ A CREDINŢEI” – Să zdruncinăm din temelii paradigma falselor limite – carte tipărită de Editura For You (Website: http://www.editura-foryou.ro/)

    (Deoarece Introducerea este destul de cuprinzătoare, o voi împărţi în mai multe părţi, pentru a vă fi mai uşor de lecturat. Vă mulţumesc pentru înţelegere.)

GREGG BRADEN

VINDECAREA SPONTANĂ A CREDINŢEI

Să zdruncinăm din temelii paradigma falselor limite

Traducere

Mihaela Ivănuş

INTRODUCERE

Lasă-te atras, în linişte, de forţa

a ceea ce iubeşti cu adevărat.

- Rumi, poet sufit (1207-1273)

    Fizicianul John Wheeler a spus, odată: „Dacă nu ai descoperit nimic ciudat în timpul zilei, atunci nu a fost o zi deosebită”.

Pentru un om de ştiinţă, ce ar putea fi mai ciudat decât să descopere că, în timp ce urmărim, pur şi simplu, lumea într-un loc, schimbăm într-un fel sau altul, ceea ce se întâmplă într-un alt loc? ...

   Şi totuşi, asta ne arată noile dezvăluiri ale fizicii moderne. Încă din anul 1935, fizicianul, laureat al premiului Nobel, Albert Einstein, a menţionat cât de tulburătoare pot fi aceste efecte cuantice, pe care le-a numit „acţiune fantomatică la distanţă”. Într-un articol scris împreună cu renumiţii fizicieni Boris Podolsky şi Nathan Rosen, el afirma: „Nu există nicio definiţie raţională a realităţii, care să permită explicarea acesteia (acţiunii fantomatice la distanţă)”

   Acţiune fantomatică la distanţă reprezintă cel mai contraintuitiv şi surprinzător fenomen din rândul ciudăţeniilor cuantice. În lumea particulelor elementare se manifestă un foarte straniu efect cuantic, care a fost botezat quantum entanglement, concept intraductibil şi, probabil, cel mai bine numit în română, prin inseparabilitate cuantică. Există sau grupuri de trei sau mai multe particule elementare, în mod misterios dependente unele de altele. Două particule pot fi la mii de kilometrii distanţă una faţă de cealaltă ţi totuşi, o acţiune asupra uneia dintre ele produce instantaneu efecte asupra celeilalte (ceea ce înseamnă că viteza de deplasare a informaţiei depăşeşte viteza luminii în vid). La un moment dat, Einstein a numit acest fenomen „spooky action at a distance” (acţiune fantomatică la distanţă). N. tr.

   Astăzi, exact aceste anomalii bizare au declanşat o revoluţie importantă în modul nostru de a percepe – pe noi şi universul. În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, oamenii de ştiinţă s-au luptat să înţeleagă ce anume ne spun anomaliile cuantice, despre modul în care funcţionează realitatea. Se cunoaşte, de exemplu, influenţa conştiinţei umane asupra energiei cuantice – materialul din care este făcut totul – în anumite condiţii. Acest lucru a deschis uşa către o posibilitate care împinge mai departe limitele a ceea ce ni s-a spus despre lume, în trecut. Din ce în ce mai multe dovezi sugerează că aceste rezultate neaşteptate sunt mai mult decât nişte excepţii izolate. Întrebarea este: Ce înseamnă mai mult?

   Oare efectele faptului că observatorii îşi influenţează experimentele reprezintă o fereastră deosebită către genul de realitate în care trăim? Şi, dacă aşa stau lucrurile, oare trebuie să ne întrebăm: „Aceste efecte ne spun şi cine suntem noi în cadrul acestei realităţi?” Răspunsul la ambele întrebări este da: Acestea sunt exact concluziile pe care le sugerează noile descoperiri. Ele sunt şi motivul pentru care am scris cartea de faţă.

    Nu există observatori

    Oamenii de ştiinţă au demonstrat că, în timp ce noi credem că doar observăm lumea, de fapt este imposibil să „observăm” ceva, pur şi simplu. Indiferent dacă atenţia noastră se concentrează pe o particulă cuantică într-un experiment de laborator, sau pe orice altceva – de la vindecarea corpului, la succesul în carieră şi la relaţiile noastre – avem anumite aşteptări şi credinţe, referitor la ceea ce vedem. Uneori suntem conştienţi de aceste prejudecăţi – dar, de cele mai multe ori, nu suntem. Aceste experienţe interioare devin parte din lucrul asupra căruia ne concentrăm. „Observând”, devenim parte a ceea ce observăm.

   Conform celor spuse de Wheeler, asta ne face pe toţi „participanţi”. Motivul? Când ne concentrăm atenţia asupra unui anumit loc, la un anumit moment, ne implicăm conştiinţa. Iar în vastul câmp al conştiinţei, se pare că nu există o graniţă clară, care să arate unde ne terminăm noi şi unde începe restul universului. Când ne gândim la lume în acest mod, devine clar de ce anticii credeau că totul este interconectat. Sub formă de energie, chiar este.

   Pe măsură ce oamenii de ştiinţă continuă să determine exact ce înseamnă să fim participanţi, noile dovezi ne îndreaptă către o concluzie clară: aceea că trăim într-o realitate interactivă, în care schimbăm lumea din jurul nostru, prin modificarea a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru în timp ce observăm – adică gândurile, sentimentele şi credinţele noastre.

   – Implicaţii: De la vindecarea bolilor, până la durata vieţii, succesul în carieră şi în relaţii, tot ceea ce trăim ca „viaţă” – totul este într-o legătură directă cu ceea ce credem.
   – Concluzie: Pentru a ne modifica viaţa şi relaţiile, pentru a ne vindeca corpul şi a aduce pace familiilor şi popoarelor noastre, este nevoie de o mutaţie simplă, dar clară, în modul în care folosim credinţele şi convingerile.

   Pentru cei care acceptă concluziile pe care ştiinţa ne-a făcut să le credem în ultimii trei sute de ani – chiar simplul fapt de a se gândi că experienţa noastră interioară poate afecta realitatea nu reprezintă altceva decât o erezie. Însăşi ideea face să se estompeze zona de siguranţă care a despărţit, în mod tradiţional, ştiinţa de spiritualitate – şi pe noi de lume. În loc să credem că suntem victime pasive într-un loc unde, de exemplu, lucrurile doar „se întâmplă” fără nici un motiv evident, această nouă opinie ne plasează direct la cârma vieţii.
   În această poziţie suntem puşi în faţa dovezilor de netăgăduit care confirmă faptul că suntem arhitecţii realităţii noastre. Cu această confirmare, vedem că avem puterea de a elimina bolile şi de a face din război doar o amintire a trecutului. Dintr-o dată, soluţia materializării celor mai înalte vise ale noastre în realitate ne este la îndemână. Şi ne întrebăm din nou: care este locul nostru în univers? Ce se presupune că trebuie să facem în viaţă?
   Ce-ar putea fi mai important decât să găsim răspunsul la aceste întrebări, să înţelegem implicaţiile acestei revoluţii în viaţa noastră şi să descoperim ce semnifică ea pentru noi? Într-o lume în care cea mai mare criză din istoria omenirii ne ameninţă supravieţuirea, nu ar putea exista o miză mai mare.

Cod de credinţă nr. 1: Experimentele arată că obiectul

atenţiei noastre modifică realitatea însăşi şi sugerează

faptul că trăim într-un univers interactiv.

  

...........................................

Mind Body and Soul

AUTOCONTROL

   Aşa cum am promis dragii mei, continui să postez introduceri la cărţi care ne dezvăluie arta de a ne vindeca. Încerc astfel să vă anim curiozitatea, să vă îndemn să găsiţi cărţile respetive şi cu mintea deschisă către nou, să încercaţi să vă îmbunătăţiţi sănătatea, viaţa şi să vă trataţi în primul rând sufletele. Marele secret al acestor vindecări „minune” este dat de combinaţia dintre imaginaţie şi intenţie. Dar, vă las să citiţi şi să reflectaţi.

DAN I. SERACU

AUTOCONTROL

Pentru avansaţi şi nu numai …

Dedic această lucrare soţiei, copiilor,

tuturor celor care au intrat deja în Alfa,

dar şi tuturor celor care încă nu au intrat în Alfa.

   Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire ca noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos.

Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria voastră să fie deplină.

(I Ioan, 3-4)

   Ştiu faptele tale, iată am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul meu şi nu ai tăgăduit numele Meu.

(Apoc., III, 8)

   Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi auzit şi păstrează şi te pocăieşte. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur şi nu vei şti în care ceas voi veni asupra ta.

(Apoc., III, 3)

Introducere

Înaintea mea

Cărarea,

kilometru după kilometru,

secole după secole

se întinde albă…

iar drumul,

în pantă imperceptibilă,

urcă mereu…

(Jiddu Krishnamurti, „Cărarea”)

   Lucrarea ce o ţii în mână de data asta nu este nicio continuare a „Iniţierii în Autocontrol” (Ed. Arhetip – Renaşterea Spirituală, 1993 ) şi nici o carte de sine stătătoare. Ea se adresează atât celor care au început deja Autocontrolul şi îl practică, la nivelul prezentat în lucrarea aminitită, cât şi celor care nu au reuşit să o cumpere.

   Înainte însă de a începe, câteva cuvinte introductive cred că sunt necesare.

   Înaintea ta Divinitatea a pus o cărare, diferită de la om la om, cărare la sfârşitul căreia este examenul cel mare dinaintea saltului spre lumile superioare. Parcurgând această cărare, avem două ţeluri: acumularea de cunoştinţe şi „facerea de bine”. Primul deziderat nu poate fi îndeplinit într-o viaţă, tocmai de aceea avem posibilitatea de a ne reîntoarce pentru o nouă „clasă” de învăţare.

   Modul în care absolvim aceste clase depinde numai şi numai de noi, iar de aceasta depinde numărul de reîncarnări pe acest Pământ. În ce priveşte „a face bine”, aici căile sunt nenumărate, dar fiecare avem bine definită calea din faţa noastră. Problema este însă de a afla care este calea ce ne-a pus-o El în faţă. Suntem puşi cumva în situaţia conducătorului auto care caută intrarea pe autostrada unde are o bandă a lui, într-un oraş necunoscut şi fără hartă. Modalitatea uşurării găsirii „intrării” o avem prin tehnicile de meditaţie. Amintesc doar câteva din ele: Yoga, Mind Control-ul, tehnicile învăţate prin cursurile Meditation Grup for the New Age, rugăciunea creştină, tehnicile extrem orientale ca budismul, Zen etc., folosirea cristalului de cuarţ şi altele. În cele ce urmează îţi voi prezenta o tehnică pusă la punct din cele de mai sus, preluând de la fiecare tot ceea ce mi s-a părut că nu este nociv (de exemplu, în Yoga este de-a dreptul periculos să revii brusc din meditaţie; în tehnica noastră – numită „Alfa” după numele undelor cerebrale activate în mod conştient – nu există acest pericol. De asemenea am căutat să diminuez la maxim condiţiile restrictive (ca de exemplu o anumită alimentaţie) şi să ofer o comoditate maximă – salutară, cred, în epoca aceasta superstresantă în care trăim. Tocmai de aceea, vei observa că nu găseşti poziţii care de care mai complicate, ca de exemplu asanale din Yoga, ci îţi recomand să te aşezi cât mai comod într-un fotoliu, sau să îţi alegi poziţia care îţi tihneşte cel mai mult (poţi sta chiar şi în cap dacă asta îţi convine).

   Dar pentru că am amintit deja de undele Alfa, să detaliem puţin această noţiune.

  Există patru mari tipuri de unde cerebrale, înregistrabile la orice electroencefalograf:

  – Undele BETA – cu frecvenţele cuprinse între 14 şi 21 Hz. care apar preponderent în starea de veghe;

  – Undele ALFA – cu frecvenţele cuprinse între 7 şi 14 Hz. care apar preponderent în starea de semisomn;

  – Undele TETA – cu frecvenţele cuprinse între 4 şi 7 Hz. care apar corespunzătoare stării de somn;

  – Undele DELTA – cu frecvenţele sub 4 Hz. corespunzătoare somnului profund.

   Domeniul Beta corespunde lumii fizice; aici există imagine, sunet, miros, gust, pipăit, există timp şi spaţiu.

   Domeniul Alfa corespunde nivelului conştiinţei interioare, lumii spirituale. Nu mai există noţiunile de spaţiu şi timp. Frecvenţa de 10 Hz. corespunde frecvenţei la care se interconectează cele două emisfere cerebrale: dreapta (intuitivă, folosită rar, ca de exemplu la ascultarea unei bucăţi muzicale, la admirarea unei picturi etc.) şi stânga (cu rol analitic şi sintetic – în cazul dreptacilor; la stângaci situaţia este inversă). Tot frecvenţa de 10 Hz. este atribuită „frontierei PSI”, adică sub aceasta apar toate fenomenele din parapsihologie, cum sunt telepatia, percepţia extrasenzorială (PSE, ESP), telechinezia, premoniţia, etc. Chiar şi Pământul prezintă o vibraţie în acest domeniu, în jur de 8,5 Hz.

   Domeniul Teta este activat în timpul somnului, dar şi prin anestezie generală.

   Domeniul Delta corespunde inconştientului.

  Deci zona Alfa (o vom numi pe scurt „Alfa”) corespunde domeniului în care frecvenţele cerebrale sunt diminuate la aproximativ jumătate din starea de veghe. Cercetărorii care au utilizat biofeedback, sau EEG (electroencefalografie), au observat că la pacienţii cu zona Alfa activă se îmbunătăţeşte activitatea organelor supuse stressului, se normalizează tensiunea arterială, pulsul devine uniform, funcţionarea automată a corpului ajunge mai mult sub controlul nostru, creşte capacitatea cerebrală dincolo de dublul normalului etc.

  Dar toate acestea şi nu numai ele pot fi obţinute şi în mod conştient, activând volitiv Alfa, adică îţi diminuezi în mod voluntar frecvenţele cerebrale, tocmai ce doresc să te învăţ în cele ce urmează.

  Creierul tău deja l-ai programat de nenumărate ori în viaţă ca să efectueze în mod automat o serie de operaţii. Dimineaţa te trezeşti, te ridici din pat, te îmbraci, îţi legi şireturile, conduci maşina – toate acestea fără a te gândi măcar un moment la ele. Prin parcurgerea celor ce urmează vei putea învăţa cum să îţi foloseşti subconştientul în dirijarea conştientă a vieţii tale. Vei putea învăţa să-ţi foloseşti creierul pentru:

– adormirea la o oră oarecare;

– trezirea la orice oră;

– rămânerea în stare de veghe, în caz de somnolenţă;

– înlăturarea unei dureri (de cap de exemplu);

– rezolvarea unor probleme apărute;

– renunţarea la unele vicii;

– reţinerea uşoară a unor liste lungi;

– învăţarea mai eficare;

– corectarea oricărei schimbări apărute în corpul tău;

– cuplarea simultană a ambelor emisfere cerebrale pentru rezolvarea unei sarcini oarecare;

– devenirea mai creativ, mai receptiv;

– ajutorarea altora în caz de boală; etc.

   Toate acestea, şi nu numai atât, vei putea învăţa într-un timp relativ scurt, în orice caz mult mai scurt decât prin tehnicile „clasice”, cum ar fi Yoga. Voi încerca să te ajut cu nişte şabloane de tipul „La început fă … apoi …”, sub forma unor paşi simpli.

   La început îţi voi prezenta modul de învăţare a activării conştiente a zonei Alfa. Aceasta îţi va lua 40-50 de zile. În continuare vei învăţa cum să atragi tot mai mult sub coordonarea ta conştientă zonele considerate în mod clasic aparţinând subconştientului, cum ar fi funcţiile vitale. Vei învăţa tehnici pentru îmbunătăţirea memoriei, acordarea primului ajutor, ajutorarea ta şi a altora în caz de boală, eliminarea unor obiceiuri proaste etc.

   Îţi recomand ca atunci când iei această carte pentru prima oară în mână să o citeşti ca pe un roman ştiinţifico-fantastic (chiar dacă acest termen nu este cel mai corect în cazul de faţă). Lasă apoi o săptămână – sau două să se „cristalizeze” cele citite, după care reia de la capitolul Cum să meditezi. Urmează zilnic cele menţionate. În continuare, ia pe rând celelalte tehnici prezentate. Aici deja îţi recomand să nu treci la următorul capitol până când nu ţi l-ai însuşit perfect pe cel dinainte, cu alte cuvinte, până când acesta „nu merge bine”. Continuă astfel, treptat, de la un capitol la altul. Dacă la un moment dat ţi se pare că te-ai poticnit, că nu mai „merge”, opreşte-te. Probabil, pentru etapa de pregătire (psihică şi fizică la care te găseşti) doar atât poţi realiza. Nu dispera! După o perioadă de timp (în care însă nu abandona cele învăţate până atunci) reia de unde te-ai „poticnit”. Dacă rezultatul este tot un eşec, renunţă şi foloseşte doar cele învăţate până acolo.