CHAKRELE – O ABORDARE SPIRITUALĂ III

(Expresii şi afirmaţii uzuale)

Vă propun acum o ultimă privire asupra chakrelor. De această dată voi cita un capitol din lucrarea „CARTEA ENERGIILOR – GHID DE ARMONIZARE A ENERGIILOR” scrisă de William Collinge – pg. 36-43, Ed. LUCMAN, 1998.

În teoria yoghină, inima este situată la mijlocul unei serii de şapte centri principali numiţi chakre, care sunt aliniaţi vertical pe centrul corpului, de la baza pelvisului până în creştet, şi sunt interconectaţi prin sistemul de canale nadi. Există trei canale nadi majore: shushumna, care trece prin centrul coloanei vertebrale, şi ida şi pingala, care străbat corpul şi se încrucişează în chakre. Teoria chakrelor ne ajută să înţelegem rolul centrilor principali în structura noastră energetică, aşa că în continuare mă voi concentra asupra ei.

Chakrele seamănă cu nişte discuri în mişcare de rotaţie sau cu nişte sfere de energie şi funcţionează ca nişte porţi prin care energia pătrunde şi iese din corp. Fiecare chakră guvernează şi energizează o anumită parte a corpului. Localizarea chakrelor şi conexiunile lor cu sistemele noastre fizice sunt următoarele:

Chakra                            Localizare                            Sistem influenţat

Prima

Chakră                             Perineu                                   Sistemul urogenital

A doua                              Sub ombilic                            Sistemul urogenital

A treia                               Plexul solar                            Sistemul digestiv

A patra                             Inimă                                       Sistemul cardiovascular

A cincea                           Gât                                          Sistemul respirator

A şasea                            Frunte                                     Sistemul nervos central

A şaptea                          Creştet                                   Sistemul nervos central

Dovezi ştiinţifice. Hiroshi Motoyama a descoperit prima dovadă obiectivă a existenţei chakrelor prin plasarea unor electrozi de cupru în dreptul chakrelor, la o mică distanţă de corp. Concluziile sale au fost verificate de doctorul Valerie Hunt de la UCLA prin mijloace mai convenţionale, folosind electrozii unui EMG (electromiograf), plasaţi direct pe piele. Hunt a detectat semnale regulate de înaltă frecvenţă venind din punctele corespunzătoare chakrelor.

Motoyama a creat de asemenea un dispozitiv numit instrument chakra, care detectează numărul de fotoni (particule de lumină) emişi de chakre. Cu cât chakra este mai activă, cu atât emite mai mulţi fotoni. Chakrele unui maestru al meditaţiei sau ale altei persoane cu chakrele „deschise” vor emite un număr neobişnuit de fotoni. Acest fapt a fost verificat în studii de laborator efectuate asupra unor practicanţi ai meditaţiei aflaţi într-o cameră întunecată. Motoyama a mai descoperit şi că, prin concentrarea minţii asupra unei anumite chakre, oamenii pot să-şi mărească în mod spectaculos nivelul de fotoni emişi.

Ca şi în cazul punctelor şi meridianelor de acupunctură, energiile măsurabile provenite din chakre nu sunt energie vitală, ci „efecte secundare” ale prezenţei energiei vitale – într-un fel, amprenta ei asupra domeniului fizic. Chakrele pot fi considerate nişte convectori ai unor energii dintr-o dimensiune superioară în energie fizică.

Despre natura chakrelor s-a scris foarte mult. Evident, mare parte a lucrărilor se bazează pe teoria yoghină sau pe experienţa directă a misticilor, tămăduitorilor şi a celor care studiază energia subtilă. Totuşi, consensul este remarcabil. În cele ce urmează voi descrie câteva dintre cele mai importante caracteristici ale chakrelor.

Rotaţia. Una din cele mai fascinante trăsături ale chakrelor este rotaţia. Fiecare chakră este asemenea unei turbine în mişcare, dar se roteşte în două sensuri simultan. Există o forţă care acţionează în sensul acelor de ceasornic şi alta care acţionează în sens invers acelor de ceasornic, ambele ocupând acelaşi spaţiu. Desigur, este dificil să ne imaginăm aşa ceva, fiind ca şi cum s-ar produce două vârtejuri de apă în acelaşi loc. Conform celor afirmate de Hector Ramos, profesor de terapie pranică în Berkeley, California, cele două direcţii de rotire ale chakrelor se află într-un echilibru dinamic. O direcţie este asociată cu primirea sau absorbirea energiei în chakră, iar cealaltă cu eliberarea de energie prin chakră.

Există numeroşi factori care pot determina înclinarea acestui echilibru dinamic într-un sens sau în celălalt, aşa încât în corp să pătrundă o cantitate mai mare de energie decât cantitatea eliberată, sau invers. Un factor este intenţia conştientă de a oferi sau primi prin intermediul chakrei respective, cum se întâmplă în cazul cedării sau primirii de energie vindecătoare către sau de la o altă persoană. Vindecătorii care lucrează în mod direct asupra energiei îşi stabilesc intenţia mental întotdeauna înainte să pătrundă în câmpul energetic al organismului receptor. Intenţia poate fi de a trimite sau canaliza energie vindecătoare proaspătă prin palmele sale spre altă persoană, sau de a absorbi o cantitate de energie negativă de la cealaltă persoană şi apoi de a o elibera în pământ.

Un alt factor al echilibrului rotaţiei este gradul general de sănătate fizică. Dacă exerciţiile fizice, odihna şi alimentaţia sunt corespunzătoare, persoana ilustrează expresia „radiază de sănătate”, iar acest clişeu este de fapt o reprezentare corectă a ceea ce se întâmplă cu energia sa: există o abundenţă de energie care debordează firesc fără vreo intenţie conştientă. Pe de altă parte, dacă suntem deprimaţi sau bolnavi ne asemănăm cu un burete şi absorbim energie de la cei din jur care o au din abundenţă. De aceea ne simţim atât de bine în compania celor cu multă energie: creşte şi cantitatea de energie proprie.

Acesta este şi motivul pentru care unii terapeuţi sau cadre medicale ajung „epuizaţi”. Îşi încep activitatea cu o abundenţă de entuziasm şi energie, dar nu reuşesc să se protejeze şi să-şi  păstreze propria energie vitală, care este absorbită, secătuită prin contactul constant cu oamenii bolnavi sau cu un nivel scăzut de energie.

Terapeuţii şi tămăduitorii care reuşesc să-şi păstreze energia proprie au adesea un ritual de auto-protejare înainte să înceapă actul terapeutic. Acesta poate fi o simplă rugăciune pentru protecţia proprie sau vizualizarea unei armuri protectoare de lumină albă care le înconjoară corpul. Ei sunt de asemenea mult mai conştienţi de necesitatea unui echilibru între muncă şi relaxare şi plăcere, pentru a se reîncărca energetic cu regularitate.

Deschidere şi închidere, expansiune şi contracţie. Fiecare chakră este un vârtej dinamic sau o poartă spre lumea din afară, care, în timp ce se roteşte constant emiţând sau receptând energie, poate fi mai închisă sau mai deschisă în momente şi situaţii diferite. Experienţa noastră cotidiană legată de aceste principii este întipărită în limbaj.

Spre exemplu, termenul „constipat”, folosit în sens figurat, reflectă închiderea chakrei de la bază, sugerând o stare de reţinere ca rezultat al unei atitudini rigide care în fapt este expresia unei temeri subconştiente faţă de schimbări. Pe de altă parte, capacitatea de a te „relaxa” şi de a avea prima chakră mai deschisă indică dorinţa de a depăşi teama, în loc s-o reprimi.

Pentru cea de-a doua chakră deschiderea şi închiderea sunt asociate de obicei cu o traumă sau disfuncţie sexuală. Impotenţa la bărbaţi este considerată o blocare a fluxului energetic prin centrul sexual. Vaginismul la femei – reprezentând chiar blocarea la propriu a vaginului prin contracţia muşchilor din jur -  este o expresie chiar mai relevantă a acestei idei. „Relaxarea” din punct de vedere sexual sugerează capacitatea de a practica actul sexual cu plăcere şi de a avea un „flux” complet de energie prin centrul sexual.

Ni s-a întâmplat tuturor să avem un „nod în stomac”, un indiciu al faptului că a treia chakră este închisă strâns. Probabil vă amintiţi un film în care un poliţist sau un ofiţer de armată bate la uşa cuiva pentru a-i anunţa moartea unei persoane iubite. Vă puteţi imagina senzaţia de contracţie ca reacţie la lovitura provocată de această informaţie, care e simţită mai întâi în golul stomacului ca o încleştare sau constricţie. Este ca şi cum am încerca să ne protejăm în faţa unei lovituri din afară care ne vizează organele vitale. Simţim o mare vulnerabilitate în regiunea abdominală – o regiune moale, expusă a corpului, neprotejată de structuri osoase. O altă expresie a acestei vulnerabilităţi este „senzaţia de lovitură în plex”.

Centrul inimii este un alt punct evident al închiderii şi deschiderii dinamice. „Inimă împietrită”, „inimă deschisă”, „inimă caldă”, „inimă de gheaţă”, sunt toate calităţile pe care le-am găsi în noi sau în alţii. Vulnerabilitatea inimii este exprimată în noţiunea că inima poate fi „zdrobită”, idee care dezvăluie capacitatea noastră intuitivă de a aprecia cât de mult influenţează stările noastre emoţionale acest centru energetic. Oricine şi-a simţit inima zdrobită înţelege de ce o persoană care a suferit recent o pierdere are tendinţa de a se închide în sine ca un prim pas în procesul de vindecare.

Există, bineînţeles, o mulţime de alte expresii atribuite diverselor stări ale inimii, cum ar fi: inimă îndurerată, inimă bună, inimă rea, inimă uşoară, a-şi face inimă rea, inimă geloasă, inimă demonică ( cu variaţia „spirit malefic”) şi inimă blândă. Dar probabil că imaginea cea mai puternică a stării de contracţie legată de inimă este aceea de a simţi „un pumnal în inimă”, o senzaţie de suferinţă puternică într-un moment de profundă vulnerabilitate emoţională, care determină contractarea.

Am trăit cu toţii experienţa deschiderii şi contractării chakrei gâtului atunci când ne-am luptat împotriva unui „nod în gât”. În clipe de mare tristeţe sau de „revărsare” a unei emoţii este ca şi cum gâtul ar fi conducta unui izvor care traversează centrii energetici inferiori, iar energia emoţională se revarsă şi trebuie să treacă prin chakra gâtului pentru a fi eliberată prin modalităţile de exprimare de suprafaţă – sunete, lacrimi. Deschiderea chakrei gâtului mai este resimţită prin cântec, şi fiecare din noi s-a simţit „gâtuit” cântând cântece cu o încărcătură emoţională deosebită, ca de exemplu în timpul serviciului religios. Eu simţeam un nod în gât în timp ce intonam imnul şcolii înaintea meciurilor de fotbal.

Deschiderea centrului celui de-al treilea ochi se află în centrul preocupărilor noastre de a-i înţelege pe ceilalţi şi de a ne face înţeleşi. „Vezi” la ce mă refer? „Vezi” punctul de vedere al celorlalţi? „Vezi”  imaginea de ansamblu sau ai un „punct de vedere îngust” ? Ai o viziune „îngustă”, sau una „mioapă”? Totul constă într-o problemă de „perspectivă” şi preferăm să fim împreună cu oameni care văd lucrurile aşa cum le vedem şi noi. Acest fapt este asociat direct cu a avea o „minte deschisă”, şi nu una „îngustă”.

Chakra din creştet apare mai puţin pregnant în expresiile limbajului uzual, pentru că nu suntem o cultură prea spiritualizată, dar există totuşi câteva. Expresii ca „atitudine luminată” sau „viziune inspirată” sugerează o infuzie de lumină sau spirit dintr-o sferă superioară în gândirea noastră. Se pare că acceptăm cu toţii creştetul capului ca punct de trecere a spiritului în corp. Acest fapt este evident în special în tradiţiile religioase în care cel ce oficiază ritualul „binecuvântării” îşi aşează mâinile pe creştetul celui binecuvântat. Nu vedem să se atingă alţi centri energetici în scop religios. Şi stropirea cu aghiazmă este îndreptată tot spre acest centru energetic.

Chakrele palmelor – extensii ale inimii. Există numeroase chakre mai mici în corp, iar chakrele palmelor joacă multe roluri simbolice. Când suferim o lovitură sau o rană, de exemplu un cucui, de ce ne aşezăm mâna instinctiv pe el? Un asemenea gest nu numai că oferă o anume protecţie fizică, constituind o  piedică în calea unei noi traume, ci de asemenea pune chakrele palmelor în contact direct cu zona rănită. În sistemul chakrelor, mâinile şi braţele noastre sunt considerate extensii ale chakrei inimii, iar chakrele palmelor radiază energiile tămăduitoare, calmante ale inimii. Un principiu similar acţionează atunci când tămăduitorii spirituali practică atingerea cu palmele, gest pe care fiecare din noi l-a făcut de nenumărate ori în mod instinctiv.

Când strângem mâna cuiva realizăm într-un fel un contact direct între inimi. Când aşezăm mâna pe umărul unei persoane, este ca şi cum am deschide o conductă prin care curge energia din inima noastră. Iar în momentele de durere adâncă, atunci când pierdem o persoană iubită, atingem obiectele personale sau orice alt simbol al vieţii celui dispărut, ca şi cum am căuta să stabilim o altă legătură „din inimă”.

      Sursa imagini: Google