LEGILE DE BAZĂ ALE AUTOVINDECĂRII

ENERGETICE  III

............................................................

Cum ne „protejează” mintea noastră

Specia umană a evoluat în decursul a sute de mii de ani, iar nouă încă ne-au rămas unele rămăşiţe ale structurii strămoşilor noştri preistorici. Unele sunt de ordin fizic – de exemple, apendicele nu serveşte în prezent nici unui scop biologic, totuşi îl avem. Mult mai multe rămăşiţe sunt directive mentale ori emoţionale care ni s-au imprimat în subconştient. Cea mai importantă este protecţia şi asigurarea supravieţuirii. Instinctul respectiv este o relicvă mentală din vremuri preistorice, pe când strămoşii noştri erau nevoiţi să lupte în fiecare zi pentru supravieţuire. Impulsul de protecţie/supravieţuire este tendinţa noastră înnăscută de a procrea şi dorinţa de a trăi. Se mai manifestă şi sub forma unor reacţii ce vin în ajutor pentru a ne asigura supravieţuirea emoţională sau psihologică, prin mecanismele cu care facem faţă emoţiilor negative, amintirilor traumatice şi concepţiilor dăunătoare sau limitative.

Cu toate acestea, ironia constă în faptul că principala strategie emoţională sau psihologică de supravieţuire poate fi o cauză semnificativă a problemelor de sănătate: ea împiedică gândul, concepţia, sentimentul sau emoţia supărătoare să devină conştiente, astfel încât să nu mai trăim aceeaşi durere pe care am simţit-o prima oară. Un exemplu obişnuit ar fi faptul că aproape oricine este educat că nu e bine să simţi sau să exteriorizezi anumite emoţii, cum ar fi furia. În copilărie, dacă plângi atunci când eşti nervos sau supărat, un părinte lipsit de răbdare ar putea să ţipe la tine să „îţi ţii gura”!; un profesor te-ar pune la colţ sau colegii de clasă ar putea să te tachineze. Din cauză că incidente de acest gen se repetă în timp, învăţăm – pentru că aşa este programat subconştientul – să ne reprimăm furia întrucât nu ne place când cineva ţipă la noi, ne pedepseşte sau ne ridiculizează; astfel de lucruri ne provoacă durere. Deseori subconştientul ne mai îngroapă şi amintirile traumatice ale incidentelor origionare ce au dus la programare – în cazul de faţă, cu părinţii, profesorii şi colegii de clasă –, deoarece amintirile respective ne-ar provoca durere.

Subconştientul are intenţii bune în încercarea sa de a ne „proteja” de durere, însă reprimarea creează ceea ce doctorul neurolog şi cercetătorul Paul Goodwind a numit „limită funcţională”, care se manifestă atunci când o tulburare emoţională, păstrată sau reprimată cu tărie în musculatura corpului, creează o perturbare energetică ce împiedică circulaţia normală a pranei. Fără rezerve adecvate de energie, partea din corp cu limită funcţională nu funcţionează cum trebuie – se loveşte fie de congestie energetică, fie de deficienţă – şi poate să apară o boală sau o problemă de sănătate.

Trei dintre cele mai cunoscute strategii de supravieţuire emoţională ale subconştientului sunt: împotrivirea de a simţi emoţii negative, reprimarea şi formarea de concepţii limitative.

Împotrivirea de a simţi emoţii negative

Licenţiatul în psihologie Gay Hendricks consideră că „toate emoţiile negative sunt unde delicate, de scurtă durată”. Totuşi, mulţi oameni pot dovedi intensitatea şi durata îndelungată a temerilor lor: griji faţă de o poziţie nesigură la serviciu sau privitoare la bani, furii simţite în copilărie faţă de părinţi, fraţi sau surori, nesiguranţă faţă de aspectul fizic,  senzaţia de nod în gât atunci când trebuie să vorbească în faţa mai multor oameni. Cum să fie doar sclipiri de energie mentală trecătoare? Ele sunt de fapt emoţii negative ce-i fac pe oameni să se chinuiască în momentul în care încearcă să le facă faţă.

Mai există însă o parte a definiţiei lui Hendricks: „Toate emoţiile negative sunt unde delicate, de scurtă durată, în cazul în care nu ne împotrivim să le simţim”. Incapacitatea noastră de a recunoaşte şi simţi emoţii negative în corp – şi nu emoţia negativă în sine – creează limite funcţionale ce împiedică circulaţia normală a pranei.

Împotrivirea de a simţi emoţii negative se mai numeşte şi negare. Să discutăm despre modul în care tratăm frica. În societatea noastră este inacceptabil să simţi şi să arăţi frica, mai ales în cazul bărbaţilor. Este o programare culturală universală. Acest lucru nu ne opreşte însă să ne fie frică de înalţimi, păianjeni, discursuri în public, moarte, pierderea slujbei sau de alte sute de posibile situaţii ce declanşează temeri sau fobii. La urma urmei, este cât se poate de omenesc să-ţi fie frică. Totuşi, deseori arătăm dispreţ faţă de cineva care recunoaşte că îi este frică, faţă de cineva presupus a fi moale, slab sau hipersensibil. Astfel, într-o societate în care nu trebuie să arătăm frica, învăţăm (şi prin învăţare suntem programaţi) aproape în fiecare situaţie – de la părinţi, profesori, antrenori, semeni şi alte persoane cu autoritate – să nu simţim şi să nu arătăm frică indiferent de situaţie. Instinctul de supravieţuire al subconştientului îşi face imediat apariţia pentru a ne Instinctul de supravieţuire al subconştientului îşi face imediat apariţia pentru a ne „proteja” de orice senzaţie de teamă şi îngroapă astfel orice temere sau fobie ce s-ar putea ascunde în corpul nostru, scăpând de latura conştientă a minţii. O dată îngropate şi reprimate, temerile şi fobiile pot da naştere limitelor funcţionale care împiedică fluxul de prana şi pot duce la probleme de sănătate.

Noi chiar simţim efectele fricii în corp, de exemplu bătăi accelerate ale inimii, gura uscată sau un gol în stomac, dar numai după ce emoţia negativă a ajuns la o asemenea intensitate, încât sparge toate zidurile de apărare ale subconştientului nostru. Atunci când simţim în corp efectele fizice ale unei emoţii negative, emoţia respectivă a trecut de mecanismul de supravieţuire al subconştientului şia creat o perturbare energetică. Din acest moment, o problemă fizică de sănătate poate fi iminentă.

„Sufocarea”

Dacă ai trecut printr-o întâmplare traumatică în tinereţe – de exemplu, cineva a abuzat fizic de tine sau ai crescut într-o ţară în care dominau conflictele armate –, amintirile respective vor fi stocate în subconştientul tău şi, prin urmare, în tot corpul. Pentru a împiedica aceste amintiri să apară în mintea ta conştientă, unde s-ar derula din nou, subconştientul, acţionând în virtutea principalei directive de a proteja, deseori „sufocă” amintirea respectivă: contractă sau strânge muşchii netezi sau organul intern unde este stocată amintirea. Sufocarea este un tip specific de împotrivire faţă de resimţirea unor emoţii negative. Iată câteva exemple despre modul în care sufocarea dă naştere la limite funcţionale ce împiedică fluxul normal de prana şi poate duce în cele din urmă la probleme de sănătate:

·        Dacă subconştientul contractă muşchii netezi ai traheii, se poate ajunge la astm.

·        Dacă subconştientul contractă muşchii netezi ai vezicii urinare, se poate ajunge la incontinenţă urinară.

·        Dacă subconştientul contractă muşchii netezi ai vaselor sanguine, se poate ajunge la hipertensiune sau, dacă contractă anumite vase ce duc la creier, se poate ajunge la migrenă.

·        Dacă subconştientul contractă muşchii netezi ai tractului intestinal, se poate ajunge la colită spastică, având ca efect dureri abdominale vagi, balonare, diaree sau constipaţie.

(Nu uita că afecţiunile mai sus menţionate sunt tulburări funcţionale. De aceea ele sunt greu de detectat în urma celor mai multe analize. Originea lor este emoţională, nu anatomică).

Totuşi, subconştientul nu contractă numai muşchii netezi asupra cărora nu avem nici un control conştient. El contractă şi dă naştere la limite funcţionale şi în cazul muşchilor striaţi – muşchi structurali mai mari asupra cărora avem control voluntar, după cum s-a demonstrat în lucrarea dr. John Sarno, profesor de medicină fizică la Universitatea din New York.

În meseria sa, dr. Sarno consultă pacienţi suferind de cele mai grave dureri: oameni care au avut dureri îngrozitoare de gât, umeri, spate sau picioare timp de 20 sau 30 de ani; oameni care au suferit mai multe operaţii sau tentative de anestezie epidurală (injecţii în coloana vertebrală). Deseori aceştia au făcut o scanare magnetică ce a arătat anormalităţi anatomice grave, cum ar fi o deplasare de disc, artrită spinală sau stenoză a măduvei spinării (îngustarea canalului prin care trece măduva spinării). Aproape toţi pacienţii lui au fost informaţi de alţi doctori că durerea le este provocată de anormalitatea anatomică respectivă.

Totuşi, în cadrul acestui grup de 20.000 de pacienţi, dintre care unii au fost urmăriţi aproape 25 de ani, dr. Sarno a atins un remarcabil procent de vindecare de 85 %. Alţi 10 % dintre pacienţii săi se simt mult mai bine. El a ajuns la aceste rezultate remarcabile fără operaţii sau remedii medicale tradiţionale. În schimb, el îşi planifică tratamentele pe două premise radicale: în primul rând, respinge relaţia medicală tradiţională cauză – efect dintre defectele anatomice şi durere; iar în al doilea rând, tratează durerea ca fiind o tensiune de natură emoţională provocată de contracţia muşchilor striaţi, problemă pe care o numeşte „Sindromul Tensiunii Miofasciale ” (STM). Sarno a revăzut foarte multe lucrări de literatură medicală referitoare la durerea cronică şi a găsit numeroase studii ce demonstrează că,  dacă se efectuează o scanare magnetică pe 100 de oameni de vârstă medie care nu suferă de dureri de spate, va reieşi că 40-50 % dintre ei suferă în mod normal de deplasare de disc. În plus, el a descoperit studii în care se arată că oamenii ale căror scanări magnetice au arătat anormalităţi anatomice semnificative, cum ar fi deplasare de disc, artrită spinală sau stenoză, aveau la fel de multe şanse să sufere în viitor de dureri musculare şi de oase ca şi cei ale căror scanări magnetice nu scoteau la iveală nici o problemă de sănătate.

Din aceste studii el şi-a dezvoltat următoarea teorie: o cauză aproximativă a durerii structurale este contractarea nervilor de către muşchi şi restrângerea circulaţiei sanguine către zona afectată, ceea ce duce la hipoxie locală, adică la lipsa de oxigen. Cauza esenţială este însă incapacitatea persoanei de a regla şi concilia emoţiile negative, mai ales furia, deoarece emoţiile negative ţinute în corp sunt cele care fac muşchii să se contracte.

Sarno afirmă că este o normă general acceptată în societate faptul că oamenii nu trebuie să-şi simtă emoţiile negative, mai ales furia. Atunci când ea se acumulează, cum i se întâmplă fiecăruia dintre noi câteodată, subconştientul, în tentativa sa sinceră, dar prost direcţionată de a ne proteja şi de a ne ajuta să supravieţuim într-o lume în care astfel de emoţii nu sunt potrivite, spune „nu este bine să simţi furie”. Apoi subconştientul ne „protejează”, determinând anumiţi muşchi să se contracte şi să dea naştere durerii pentru a ne distrage atenţia de la furie.

Tratamentul lui Sarno constă în a-şi invita pacienţii să vină la două cuvântări. Principalele sale mesaje sunt că nu discul deplasat sau luxaţia provoacă durerea şi că în scopul vindecării este necesară o altă viziune a modului în care se tratează durerea. Sarno îşi instruieşte pacienţii să nu-şi mai cocoloşească spatele sau să ia pastile atunci când îi doare, ci să se întrebe ce anume le provoacă furie. Mai mult, probabil cel mai important lucru pe care Sarno îl spune pacienţilor este că ei nu trebuie să se descotorosească de furie ca să le treacă durerea, ci doar de împotrivirea lor de a simţi furia.

Concepţiile limitative

Dacă în copilărie ai observat că părinţii tăi nu erau prea fericiţi şi în casă auzeai mai tot timpul doar certuri şi ţipete, ce fel de concepţii crezi că ţi-ai format despre căsătorie?

Dacă, atunci când erai doar o fetiţă, te-ai hotărât să devii dansatoare, şi cu toate acestea mişcările tale nu erau coordonate din cale afară, iar instructorul îţi spunea că „de fapt nu ai corp de dansatoare”, ce concepţii crezi că ţi-ai format despre imaginea ta ca persoană?

Dacă veneai acasă numai cu note de 9 şi de 10, şi cu toate acestea tatăl tău te dojenea în mod repetat că nu ai doar note de 10, ce părere ţi-ai format despre orice efort viitor care nu s-ar dovedi perfect?

Iată câteva exemple de modalităţi prin care ne formăm concepţii limitative.

Concepţiile limitative sunt judecăţi mentale pe care le facem faţă de noi înşine, faţă de mersul lumii sau faţă de modul în care interacţionăm în lume raportat la informaţii greşite, incomplete sau prost înţelese pe care le-am primit, mai ales în decursul anilor de formare din copilărie. Informaţiile respective pot proveni de la persoane cu o autoritate importantă (părinţi, profesori, Biserică), de la semeni (colegi de clasă, prieteni) sau indirect, din alete surse sociale (cărţi, televiziune, filme, reclame). Există posibilitatea ca informaţiile respective să fie, pe undeva, adevărate. Probabil căsnicia părinţilor tăi n-a fost una foarte reuşită sau bazată pe afecţiune, sau poate într-adevăr nu aveai cum să ajungi dansatoare.  Informaţiile pot chiar să fie bine intenţionate. Probabil că tatăl tău credea sincer că încerca să te motiveze să dai tot ce ai mai bun. Totuşi, mintea copilului nu are capacitatea de a diferenţia şi de a sorta mesajele respective, astfel că ele, nefiind filtrate, influenţează subconştientul şi duc la formarea unor teorii neadevărate despre tine însuţi şi despre lume. Astfel de generalizări grosiere devin concepţii limitative care uneori sunt cele mai dure tipuri de programare a subconştientului în scopul îndepărtării sau ocolirii.

Concepţiile limitative îţi crează probleme de sănătate în principal prin intermediul emoţiilor negative, stresului şi frustrării pe care le produc atunci când încerci să acţionezi împotriva lor în decursul vieţii. Pornind de la exemplele de mai sus, iată cum concepţiile limitative crează emoţii negative ce duc la probleme de sănătate:

·        În cazul în care ţi-ai format concepţia limitativă că  „nimeni nu poate avea o căsnicie fericită”, drept rezultat al unei vieţi deplorabile în copilărie, există toate şansele să ai nenumărate probleme cu relaţiile pe care ţi le faci ca adult. S-ar putea chiar să te trezeşti cu cineva total nepotrivit pentru tine. Sau s-ar putea chiar să treci printr-o serie de relaţii sau căsnicii nefericite. Ai putea deveni furios, morocănos şi ranchiunos, incapabil de a oferi sau primi dragoste.

·        Dacă, datorită faptului că nu ai reuşit să ajungi o dansatoare de succes, ţi-ai format concepţia limitativă că „nu eşti bună de nimic”, s-ar putea să filtrezi multe alternative pe care le vei avea în viaţă prin concepţia respectivă. Este posibil să te descurci slab în multe domenii, în căutarea unei slujbe, în relaţii şi situaţii despre care ştii că nu sunt cele mai bune pentru tine.  S-ar putea să-ţi dezvolţi o îndoială de sine cronică şi să fii frustrată în orice situaţie, lipsindu-ţi încrederea de a lupta pentru ceea ce vrei cu adevărat şi capacitatea de a fi mulţumită de ceea ce ai realizat.

·        Dacă morala pe care ţi-a făcut-o tatăl tău în legătură cu notele luate te-a determinat să-ţi formezi concepţia că „trebuie să fie totul perfect”, s-ar putea să treci prin viaţă cu speranţe deşarte, socotind întotdeauna că tu şi ceilalţi din jurul tău nu trebuie să aveţi nici un defect. Într-o lume imperfectă, cu oameni imperfecţi şi eforturi imperfecte, este formula pentru o viaţă plină de dezamăgire, furie şi nefericire.

Subconştientul este neutru,

dar îl poţi „atrage de partea ta”

Subconştientul este neutru. Nu este nici „de partea ta”, nici „împotriva ta”. Se spune deseori că subconştientul funcţionează ca un computer, făcându-şi datoria în conformitate cu informaţiile încărcate în el. Majoritatea programelor sale sunt avantajoase, sau au cel puţin o latură pozitivă sau utilă. De exemplu, este bine că nu trebuie să gândeşti conştient pentru a-ţi controla respiraţia. Unele programe au atât implicaţii pozitive, cât şi negative. De exemplu, este bine că atunci când suntem într-o situaţie ce ne pune viaţa în pericol nu trebuie să activăm toate schimbările corpului ce se manifestă pentru a ne salva prin intermediul gândirii conştiente. Dar, după cum ai citit mai devreme, impulsul de protejare al subconştientului poate să meargă mai departe şi să provoace probleme. În sfârşit, fiecare dintre noi mai are multe alte programe pe care le-a învăţat, dezvoltat sau deprins în timpul vieţii, provenite prin intermediul influenţei părinţilor, şcolii, semenilor, al mijloacelor de informare în masă şi al altor figuri cu autoritate. Fiecare dintre ele este unică pentru noi. Unele programe, adânc ascunse, după cum ai văzut în prezentul capitol, pot fi cauza principală a multor afecţiuni fizice şi emoţionale.

Iată şi vestea bună: îţi poţi programa subconştientul. Chiar dacă el a creat probleme ce generează conflicte personale, greutăţi în relaţii sau probleme de sănătate, programele respective pot fi modificate sau evitate;

Poţi să-ţi atragi subconştientul „înapoi de partea ta”. Poţi înlătura emoţiile negative, amintirile traumatice şi concepţiile limitative ce constituie dovezi ale programării dăunătoare – şi care provoacă multe probleme de sănătate – învăţând să comunici cum trebuie cu subconştientul. În capitolul 3 vei învăţa două astfel de tehnici puternice de comunicare.

Rezumatul cauzelor energetice şi emoţionale

Ale problemelor de sănătate

Iată un rezumat al problemelor-cheie din capitolul 1 şi 2, referitoare la cauzele energetice şi emoţionale ale problemelor de sănătate:

1.                Avem o anatomie energetică – sau corp energetic – ce înconjoară şi pătrunde corpul fizic. Corpul energetic acţionează şi ca şablon sau model pentru corpul fizic.

2.                Subconştientul este magazia centrală a gândurilor, sentimentelor, concepţiilor, emoţiilor şi amintirilor noastre – atât pozitive, cât şi negative.

3.                Subconştientul se găseşte în tot corpul fizic, prin intermediul unui sistem de mesaje neurobiochimice. La nivel fiziologic, subconştientul duce comenzi la părţile corpului ce se ocupă cu funcţiile involuntare. De asemenea, ne distribuie gândurile, sentimentele, concepţiile, emoţiile şi amintirile tuturor părţilor corpului.

4.                Subconştientul este împrăştiat în tot corpul fizic prin intermediul corpului energetic. La nivel energetic, subconştientul  reglează şi controlează fluxul de prana prin corp.

5.                Avem o latură inconştientă a minţii ce se comportă întru câtva ca şi un „computer neutru”. Deci acţionează în funcţie de datele pe care le-a primit sau de programările ce i s-au făcut. Avem programe imprimate în subconştient şi avem programe pe care le-am învăţat sau preluat în decursul vieţii. Ele pot sau nu să fie avantajoase pentru noi, însă programele negative sau dăunătoare pot fi modificate sau evitate. Subconştientul poate fi reprogramat învăţând să comunicăm cu el cât mai corect.

6.                Subconştientul poate să fixeze în corpul fizic – şi uneori chiar o face – emoţii negative –, cum ar fi frica sau furia, amintiri ale traumelor personale, concepţii limitative despre nesiguranţele şi simţul personal al încrederii în sine, griji şi nelinişti zilnice legate de viaţă şi de muncă. Nu o face cu rea intenţie, ci mai degrabă din dorinţa de a ne „proteja” de durerea pe care ar provoca-o emoţiile şi evenimentele respective  aduse înapoi în mintea conştientă, caz în care ar trebui să le retrăim.

7.                Împotrivirea de a simţi emoţii negative, amintiri traumatice şi concepţii limitative poate crea perturbări energetice numite limite funcţionale, ce sunt obstacole în calea circulaţiei normale a pranei, necesară pentru o bună stare de sănătate. Perturbările energetice sunt ca nişte bolovani mari într-un pârâiaş. În susul apei există acumulări excesive; în josul apei mai rămâne doar un firicel de apă. În anatomia ta energetică, perturbările energetice sunt de fapt congestie şi deficienţă energetică.

8.                Corpul fizic reacţionează la perturbările energetice cu tensiune musculară sporită, împotrivire şi efort, ce alimentează ciclul de rezistenţă şi perturbările energetice.

9.                Intensitatea perturbării energetice – fie ea congestie, deficienţă sau o combinaţie a ambelor – se măreşte până ce, în final, apare o problemă de sănătate.

................................................................................

http://www.scribd.com/doc/2893283/PUTEREA-extraordinara-a-subconstientului-tau  (Îţi propun să citeşti pe aceiaşi temă)

     Sursă imagini: Google