MEDITAŢIE SACRĂ

Ţin să mulţumesc colegei mele, doamnei Petrica Galan Tarachiu de la  Grupul PARACELSUS, pentru că mi-a împărtăşit  această superbă  şi sacră meditaţie de iubire, meditaţie pe care mă grăbesc să o postez pe blog...  spre folosul tuturor.

                                                                  *

                                                      *                       *

„Să închidem ochii, să ne deschidem inima şi să simţim iubirea ce vine din interiorul său, să ne focalizăm atenţia asupra plămânilor, ca şi cum nimic nu ar mai exista decât plâmanii. Simţiţi plăcerea atunci când plămânii se expansionează pentru a împlini cea mai mare necesitate a corpului uman – respiraţia. Respiraţi adânc şi simţiţi aerul care vă umple plămânii. Simţiţi că aerul nu este altceva decât iubire. Observaţi legătura care există între aer şi plămâni, o legătură de iubire. Ori de câte ori îndeplinim o necesitate a corpului uman, acest proces ne produce plăcere, iar atunci când respirăm simţim o plăcere imensă. 

Simpla respiraţie este suficientă pentru a putea fi fericiţi, pentru a ne bucura de viaţă. Simplul fapt că trăim este suficient.

Simţiţi aşadar plăcerea de a fi viu, plăcerea de a simţi iubirea.

      Acum imaginează-ţi că eşti în mijlocul unei zile frumoase şi însorite de vară. Auzi păsările, vântul şi un pârâiaş. Mergi către râu. Pe malul râului stă un bătrân în meditaţie, iar tu vezi că din capul său emană raze de lumină de diferite culori. Îţi propui să nu-l deranjezi, dar el îţi observă prezenţa şi deschide ochii. Are ochii plini de iubire şi un zâmbet larg. Îl întrebi cum de este capabil să radieze o lumină atât de frumoasă, dacă te poate învaţa şi pe tine ceea ce face el. Acesta îţi răspunde că în urmă cu mulţi, mulţi ani el i-a pus aceeaşi întrebare învăţătorului său.

Bătrânul începe să-ţi povestească povestea vieţii sale:

«Învăţătorul meu şi-a deschis pieptul şi şi-a scos inima, apoi a luat o flacără frumoasă din inima sa. În continuare mi-a deschis pieptul, mi-a deschis inima şi a pus mica flacără în inima mea. Apoi mi-a pus inima înapoi în piept şi în curând în inima mea a început să se manifeste o iubire foarte intensă, deoarece flacăra pe care o pusese în inima mea era chiar iubirea lui.

Flacăra a crescut în inima mea şi a devenit un foc mare, mare, un foc ce nu arde, ci purifică tot ce atinge. Şi acel foc a atins fiecare din celulele corpului meu, iar celulele din corpul meu mi-au transmis şi ele iubirea lor. Am devenit una cu corpul meu, dar iubirea mea a crescut mai mult decât acesta.

Acel foc a atins fiecare emoţie a minţii mele, iar toate emoţiile s-au transformat într-o iubire puternică şi intensă.

Şi m-am iubit pe mine însumi complet şi necondiţionat.

Dar focul continua să ardă şi eu simţeam nevoia să-mi împărtăşesc iubirea.

Am decis să pun câte o fărâmă din iubirea mea în fiecare copac, iar copacii mi-au răspuns şi am devenit una cu copacii, dar iubirea mea nu s-a oprit aici, ci a crescut şi mai mult.

Am pus câte o fărâmă din iubirea mea în fiecare floare, în iarbă, în pământ şi ele mi-au răspuns şi mi-au transmis iubirea lor şi am devenit una cu ele. Iar iubirea mea a crescut din ce în ce  mai mult, până când a inclus în ea fiecare animal de pe glob. Şi animalele au răspuns iubirii mele şi am devenit una cu ele. Dar iubirea mea a continuat să crească şi să crească.

Am pus o fărâmă din iubirea mea în fiecare cristal, în fiecare piatră de pe pământ, în praf, în metale şi ele mi-au răspuns şi am devenit una cu pământul.

Apoi am decis să pun o fărâmă din iubirea mea în apă, în oceane, în râuri, în ploaie, în zăpadă. Şi ele mi-au răspuns şi am devenit una cu ele, dar iubirea mea a crescut şi mai mult şi mai mult.

Am decis sa ofer iubirea mea aerului, vântului. Am simţit o comuniune puternică cu pământul, cu vântul, cu oceanele, cu natura şi iubirea mea a continuat sa crească.

Mi-am îndreptat atenţia către cer, către soare, către stele şi am pus o fărâmă din iubirea mea în fiecare stea, în Lună, în Soare şi ele mi-au răspuns. Şi am devenit una cu Luna, cu Soarele şi cu stelele, iar iubirea mea a continuat să crească şi să crească.

Şi am pus o fărâmă  din iubirea mea în fiecare om şi am devenit una cu întreaga umanitate.

 Oriunde mergeam, cu oricine mă întâlneam, mă vedeam pe mine în ochii lor, deoarece eu sunt o parte a totului, deoarece iubesc.»

După care, bătrânul îşi deschide pieptul, îşi scoate inima cu flacăra cea frumoasă din ea şi o pune în inima ta. Şi acum, acea iubire creşte în interiorul tău. Acum tu eşti una cu vântul, cu apa, cu stelele, cu toată natura, cu toate animalele şi cu toate fiinţele umane. Simţi căldura şi lumina ce emană din flacăra din inima ta. În jurul capului ai o aureolă care străluceşte în culori numeroase şi foarte frumoase. Radiezi strălucirea iubirii şi te rogi:

        „Îţi mulţumesc ţie, Creator al Universului, pentru darul vieţii pe care  mi L-ai oferit.

Îţi mulţumesc pentru că mi-ai oferit tot ceea ce am avut cu adevărat nevoie.

Îţi mulţumesc pentru şansa de a trăi experienţa acestui corp minunat şi a acestei minţi minunate. Îţi mulţumesc pentru că trăieşti în fiinţa mea cu toată iubirea ta, cu tot spiritul tău pur şi nemărginit, cu toată lumina ta caldă şi strălucitoare.
        Îţi mulţumesc pentru că îmi foloseşti cuvintele, pentru că îmi foloseşti ochii, pentru că îmi foloseşti inima pentru a-ţi împrăştia iubirea oriunde aş merge.

Te iubesc aşa cum eşti, şi pentru că eu sunt creaţia ta, mă iubesc şi pe mine aşa cum sunt.

Ajută-mă să păstrez iubirea şi pacea în inima mea şi să fac din această iubire o nouă viaţă, care să-mi permită să trăiesc în iubire tot restul vieţii mele.

Amin. ”

Cine nu are bătrâni, să îi cumpere...!!!

Dacă mă bucur să învăţ ceva nou, este ca să-l împărtăşesc şi altora. (Seneca)

Sursă imagini: Google