ENERGIE INFORMATĂ II
...........................................
Conceptul actual de informaţii mai adânci
decât cele genetice
(pg. 86-90)
Formularea de „informaţii mai adânci decât cele genetice” îi aparţine profesorului Mihai Drăgănescu (1979). În lucrarea sa Profunzimile lumii materiale, a vorbit de existenţa ipotetică în „profunzimea materiei” a unor „informaţii mai adânci decât cea genetică”, a unui câmp informaţional primordial care ar putea fi şi substanţa câmpului mental, ca şi a întregii materii.
Informaţia ar exista înscrisă în profunzimea materiei ca „o nouă realitate materială cu proprietăţi informaţionale”. De aici s-ar putea imagina „existenţa unui câmp informaţional care poate fi şi substanţa câmpului mental”. Lumea materială ar avea în structura sa acest câmp ca una din substanţele „primordiale” din care s-a format materia. Acestei „substanţe informaţionale” şi-ar datora lumea materială caracterul său „autoconsistent”.
„Informaţia este în esenţă structură”, subliniază autorul şi citează, printre altele, ca structuri informaţionale, programele şi legile naturii, modelele interne ale omului şi ale celorlalte vieţuitoare. Omul şi animalele nu ar dispune numai de structuri nervoase, ci şi de un câmp informaţional asociat.
În concluzie, am putea reprezenta organizarea materiei prin imaginea unei piramide construite de timp – piramida timpului. În această viziune, structura informaţională înseamnă acele fire subtile şi nevăzute care se întreţes în Univers, legând într-o singură pânză plante, om şi galaxii.
*
* *
Din fizica cuantică ştim că ceea ce numim materie sunt doar cuante sau pachete de energie aflate în continuă mişcare sub formă de vibraţie, dispuse într-un spaţiu cuantic sau hiperspaţiu.
Particulele subatomice vin din acest spaţiu, ne lasă imaginea doar aparent consistentă a formelor pe care le conturează, apoi dispar în „lumea” din care au venit. Universul ne apare ca un râu de energie care curge veşnic dinspre lumea invizibilă spre cea vizibilă. „Totul curge” (Panta rhei), spunea şi Heraclit în urmă cu două milenii şi jumătate.
În jurul tuturor corpurilor fizice există un câmp de energie purtătoare de informţie morfogenetică cu o frecvenţă mai înaltă decât a corpului dens, invizibilă pentru majoritatea dintre noi. Aceste câmpuri cuantice sunt incluse, după Gregg Braden, într-o vastă reţea care conectează într-o singură unitate întreaga lume vie şi nevie existentă în Univers. Această reţea ar permite comunicarea instantanee sub diverse forme, inclusiv la nivel de gând cu tot ceea ce cuprinde Universul.
Gregg Braden numeşte această reţea Matricea Divină şi o consideră a fi un câmp de energie de o natură aparte, care interconectează întreaga creaţie. Omul, spune Braden (2007), comunică cu acest câmp prin limbajul emoţiei. Este uşor de înţeles că Braden se referă în subtextul termenilor folosiţi la o structură informaţională care poartă în sine o inteligenţă. Pentru a argumenta ipoteza sa, evocă trei experimente interesante.
În anul 1995, Gariaev şi Poponin au introdus un eşantion de ADN uman într-un tub în care nu se aflau decât fotoni dispuşi dezordonat. Efectul obţinut a fost acela de ordonare a fotonilor din interiorul tubului, efect care a rămas aidoma şi după scoaterea ADN-ului din tub. Concluzia: ADN-ul uman are efect de ordonare asupra materiei fizice constituită de fotoni.
Într-o altă experienţă, efectuată în anul 1993, s-a urmărit efectul emoţiei asupra ADN-ului. Pentru a prinde sensul acestui experiment, trebuie să precizez că, după unele ipoteze, ADN-ul este considerat nu numai ca vehicul al informaţiei morfogenetice, după care se structurează toate organismele vii, ci şi al informaţiilor conţinute în memorie şi conştiinţă (Pim van Lommel, 2001, 2004, ş.a.). În consecinţă, cea care ar ordona materia n-ar fi decât propria noastră conştiinţă exprimată, iată, prevalent la nivel de emoţie. Se face, astfel, o relaţie între mintea noastră şi inteligenţa cosmică. Devine, în context, inteligibil efectul gândurilor noastre, inclusiv sub formă de rugăciune, al emoţiilor noastre asupra a tot ceea ce ne înconjoară, ca şi asupra noastră înşine.
Acest al doilea experiment vine să susţină ipotezele enunţate mai sus. Se recoltează un eşantion de ADN de la o persoană şi este transportat la diverse distanţe. Într-un laborator se supune persoana sursă a ADN-ului la un şir de emoţii, iar în alt laborator se urmăresc eventualele efecte exercitate de emoţii asupra ADN-ului. Nu numai că ADN-ul a suferit modificări sub acţiunea emoţiilor, dar acestea s-au produs în mod instantaneu, indiferent de distanţa la care se afla.
Se deduce, pe de o parte, că gândul, emoţia intră în rezonanţă cu ADN-ul, dovedind că poate fi purtătorul unor astfel de informaţii, iar pe de altă parte, experienţa pledează pentru existenţa acestei reţele informaţionale care conectează, cel puţin la nivelul discutat, pe cel al lumii vii.
Iată şi o altă experienţă care constituie un argument ce nu poate fi ignorat, referitor la capacitatea gândirii de a modifica configuraţia moleculei de ADN, publicată în Journal of Scientific Exploration (vol. 8, nr. 3 din 1994).
Subiecţi antrenaţi în tehnica de autocontrol mental şi emoţional, studiaţi de Geln Rein şi Rollin McCraty, au reuşit să determine un efect de înfăşurare şi de desfăşurare a moleculei de ADN.
Aceste experienţe vin să susţină nu numai ideea de existenţă a unei comunicări, a unui limbaj la nivel celular, ci şi să explice efectul gândurilor şi emoţiilor noastre în procesul de autovindecare, de optimizare a funcţionalităţii corpului nostru, ca şi cel al alternativei nedorite de îmbolnăvire prin stres şi emoţii negative.
Revenind la ideile fizicii moderne, se postulează că la interfaţa dintre realitatea fizică şi cea cuantică s-ar situa leagănul materiei. Aici, la nivelul profund al materiei, în hiperspaţiu, s-ar găsi modelele morfogenetice ale lumii în devenire, aflate în stare potenţială, izvorâte dintr-o sursă inteligentă care le generează şi le coordonează. Această dimensiune esenţială, primordială, pe care eu o numesc informaţional-energetică, ar preceda geneza tuturor structurilor existente. Lumea vie n-ar fi decât rezultatul materializării acestei informaţii prin codul genetic. Am menţionat în volumul Creierul şi noua spiritualitate (2008), că numai admiţând o astfel de ipoteză putem înţelege morfogeneza organismelor vii dincolo de limitele unei celule.
Situând la acest nivel cauza esenţială a întregii lumi, putem vorbi de existenţa aici a unei minţi primordiale a Universului, a unei conştiinţe cosmice în care însăşi conştiinţa noastră individuală îşi poate avea originea. Este motivul pentru care acest nivel a fost numit spaţiu spiritual (Chopra, Russel, Cetin etc.).
Putem spune, în consecinţă, că suntem nişte fiinţe cărora li s-a dat marea şansă de a dispune de un fragment din conştiinţa minţii primordiale, venite dintr-o dimensiune spirituală şi aflate într-o eternă călătorie prin spaţii siderale.
Inteligenţa Materiei – Invitat prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan
Sursă imagini: Google
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu