GÂNDUL ŞI ENERGIA SUBTILĂ

William Collinge

CARTEA ENERGIILOR

Ghid de armonizare a energiilor

(pg. 50 – 53)

Imaginaţi-vă că şedeţi pe un scaun la sfârşitul unei zile lungi, grele, stresante, simţindu-vă cu adevărat storşi de vlagă. Acum închipuiţi-vă că, verificându-vă corespondenţa, găsiţi o scrisoare de la un prieten de la care nu mai aveţi veşti de mult timp, căruia i-aţi împrumutat bani cu mulţi ani în urmă. Prietenul a câştigat la loterie şi acum vă răsplăteşte însutit bunătatea cu un cec enorm. Ce fel de schimbări se vor produce în starea voastră emoţională şi energetică?

Probabil cel mai important aspect al structurii noastre energetice, şi unul atât de evident încât este deseori trecut cu vederea, este gândul. Am experimentat cu toţii gândul ca o sursă de energie, dar el poate să opereze în afara legilor lumii fizice. Mai mult, nu poate fi găsit nicăieri în spaţiul fizic, dar influenţa sa poate fi simţită oriunde în structura noastră fizică şi energetică.

Gândul poate fi folosit ca instrument pentru direcţionarea fluxului energiei vitale prin corp, cum se întâmplă în qi gong şi tai chi. Anumite gânduri intense sau repetitive pot de asemenea să provoace o „acumulare” a energiei în diferite chakre. Orice sexolog va atesta puterea fanteziei în atragerea  energiei spre cea de a doua chakră (sexuală) şi în crearea excitaţiei fizice sexuale.

Manifestarea sentimentelor de iubire, ca în cazul povestirii lui Harold relatată anterior, modifică energia chakrei inimii. Cercetările efectuate la Institute of HealthMath dovedesc faptul că sentimentele de dragoste şi afecţiune sinceră măresc coerenţa ritmului undelor energetice ale inimii, modificând câmpul electromagnetic emanat de inimă.

Nu există îndoială că aceste „evenimente energetice” au loc în corp, dar sunt orchestrate de conştiinţa noastră. Studii ale fenomenului de „biofeedback” au arătat de asemenea că gândul poate fi utilizat pentru a controla multe funcţii organice, cum ar fi termoreglarea, durerea şi vindecarea ţesuturilor organice.

DAR ESTE GÂNDUL „ENERGIE”?

Depinde cum definim energia. Dacă energia trebuie să-şi aibă originea într-o sursă aflată în dimensiunea spaţio-temporală, ca şi unul din cele patru tipuri de energie recunoscute de fizică, atunci gândul nu este energie. Nu poate fi captat sau măsurat, nici măcar nu poate fi localizat în ţesutul cerebral.

Totuşi, abordând o concepţie mai largă a înţelesului termenului de energie şi definind ceva ca energie în virtutea capacităţii sale de a produce anumite efecte, atunci gândul se încadrează cu certitudine în această categorie. După cum veţi vedea mai târziu în această carte, sunt multe situaţii în care, de la distanţă, cu mult dincolo de limitele câmpului nostru energetic, gândul nostru poate influenţa alţi oameni, şi chiar creşterea plantelor. Vă voi relata efectele dovedite ale rugăciunii la distanţe de sute de kilometri.

Nedumerirea produsă de întrebarea dacă gândul trebuie considerat energie se rezolvă cu uşurinţă dacă acceptăm că gândul este „non-local” – adică nu este limitat la dimensiunea noastră spaţio-temporală, ci ocupă multiple dimensiuni ale realităţii. Originea lui se află într-o dimensiune superioară care cuprinde dimensiunea noastră fizică spaţio-temporală, dar nu se limitează la ea. Această dimensiune superioară a primit multe nume, ca de exemplu „câmpul conştiinţei”, „gândirea superioară”, „gândirea colectivă”, „gândirea divină” şi altele.

Mama care ştie imediat că fiul ei a fost rănit într-un război la capătul pământului, părintele care ştie brusc când copilul său a fost rănit într-un accident de maşină sau îndrăgostita care simte o durere în inimă atunci când presimte că iubitul o înşală, toţi aceşti oameni se conectează la acest câmp superior al gândirii pentru a obţine informaţii de la distanţă. Putem de asemenea să influenţăm evenimentele şi chiar să transmitem informaţii cuiva aflat la distanţă, aşa cum s-a dovedit în experimente privind percepţia extrasenzorială şi în studii asupra efectelor rugăciunii la mare distanţă.

În această carte voi adera la ideea că gândul este energie, dar una de un nivel special, superior – o energie care poate influenţa alte tipuri de energie prin intenţia noastră conştientă.

......

                                                                         
                                                                EXERCIŢII

Simţind propria energie

Un exerciţiu pentru a simţi energia presupue să vă aşezaţi palmele în aer, înaintea corpului, faţă în faţă la 8-10 cm distanţă. Lăsaţi-le să se curbeze firesc, ca şi când aţi ţine o minge. Acum concentraţi-vă atenţia asupra spaţiului dintre palme. Reţineţi orice senzaţie pe care o simţiţi. De obicei, prima senzaţie percepută este căldura ce iradiază de la o palmă spre cealaltă.

Acum încercaţi mişcări foarte reduse ale palmelor, doar câţiva milimetri, foarte lente, de apropiere şi apoi de îndepărtare. Faceţi aceasta de câteva ori şi vedeţi dacă observaţi vreo altă senzaţie. Se poate să simţiţi ca şi cum aţi acţiona asupra unei mingi moi, comprimând-o şi apoi lăsând-o să-şi revină. Sau puteţi remarca furnicături ori vibraţii. Unii au senzaţia că vârfurile degetelor aflate faţă în faţă sunt legate de benzi de elastic care sunt întinse atunci când palmele se depărtează. Depărtaţi şi apropiaţi încet palmele în diferite moduri, dar păstrând întotdeauna un oarecare spaţiu între ele şi reţineţi ce simţiţi.

Fiecare palmă are chakre mici în podul palmei şi la vârful degetelor. Aceste chakre radiază o energie care poate fi percepută prin acest exerciţiu. La început raţiunea vă va spune că totul este doar produsul imaginaţiei şi veţi avea nevoie de oarecare timp şi exerciţiu pentru a vă convinge că senzaţiile sunt dovezi concrete ale energiei provenind din chakrele palmelor.

                                                      Simţind energia altuia

Acest exerciţiu se efectuează cu un partener. Începeţi prin a vă apăsa tare degetul mare al mâinii stângi în centrul palmei drepte şi degetul mare al mâinii drepte în palma stângă, pentru a stimula chakrele. Palma dreaptă va fi emiţătorul, iar palma stângă receptorul dumneavoastră. Apoi aşezaţi-vă faţă în faţă cu partenerul şi aşezaţi-vă mâna emiţătoare în aer, cu palma în jos spre mâna receptoare a partenerului, care se află cu palma în sus. La fel, partenerul îşi aşează mâna emiţătoare în aer, cu palma în jos spre palma dumneavoastră receptoare.

Acum aşteptaţi cu răbdare şi observaţi ce senzaţii apar. Puteţi încerca mişcări lente şi uşoare ale palmelor, dar fără atingere. După un timp discutaţi ce aţi observat.

Unii oameni au aceeaşi senzaţieca ca şi când ar scoate mâna pe fereastra unei maşini în mers, pentru a se juca cu vântul. Sau pot apărea senzaţii asemănătoare celei simţite când un fascicol luminos se proiectează pe mână, sau ca şi cum v-aţi juca cu o minge de cauciuc moale, sau poate fi doar o senzaţie generală de furnicături, căldură sau vibraţie.