joi, 16 septembrie 2010

STRESUL II

ENERGIA UNIVERSALĂ
 o cercetare sistematică şi ştiinţifică
Bedri C. Cetin

Editura Solteris - 2000
(din care sunt preluate capitolele despre stres si „reacţia la stres” pg.27-31)

13. DE CE ESTE „REACŢIA LA STRES” ATÂT DE
PUTERNICĂ ÎN CREAREA BOLILOR?




      Este necesar să amintim că toate disfuncţiile fizice şi mentale sunt, în esenţă, dezechilibre energetice, deoarece corpul uman este în esenţă un corp energetic, ce pare material (solid), numai simţurilor noastre. În timp ce disfuncţiile fizice se datorează pierderii energiei vitale, în diverse părţi (sisteme sau organe) ale corpului, disfuncţiile mentale se datorează pierderii energiei vitale în creier (minte). Pierderea energiei vitale slăbeşte sistemul şi conduce la boli.
   Energia subtilă a Câmpului de Energie Universală ce înconjoară corpul în mod continuu, îi furnizează Energia Universală, astfel încât energia vitală a organelor este deasupra nivelului cerut de o funcţionare sănătoasă a acestora (nu se ia în considerare contribuţia factorilor genetici, aerului şi hranei). Întrebarea fundamentală este: „Ce determină energia vitală să cadă sub nivelul critic?
   Răspunsul este „reacţia la stres”, deoarece ea loveşte direct în sistemul energetic al corpului. Reducând combustibilul (glucidele, lipidele, proteinele), imunitatea şi resursele endocrine (hormonale) ale corpului, „reacţia la stres” coboară energia vitală a anumitor organe sub punctul critic. Ca răspuns, vibraţiile acelor organe se reduc. De observat este faptul că individul – câmpul – continuă să primească cantitatea normală de Energie Universală de la Câmpul de Energie Universală, dar acest lucru nu mai este suficient. „Reacţia la stres” consumă din energia vitală, în principal din cauza faptului că este asociată cu tensiunea din anumite sisteme. Efectele tensiunii nu trebuie însă subestimate. A menţine un organ sau un membru încordat continuu (ca şi cum ar fi blocat), necesită un consum uriaş de energie vitală. Energia vitală necesară pentru funcţionarea celulelor organului, sfârşeşte astfel prin a fi folosită pentru menţinerea încordării, deci este canalizată către un scop greşit, astfel TENSIUNEA este cea care diminuează energia vitală în organul pe care îl „capturează”.
   „Reacţia la stres” este sursa primară şi fundamentală a disfuncţiilor, ea fiind asociată cu răspunsul „luptă sau fugi”. Aşa cum ştim, răspunsul „luptă sau fugi” este un mecanism primitiv de apărare, dezvoltat pe parcursul evoluţiei. Totuşi, orice individ care reacţionează la o perturbaţie externă – mai degrabă intuitiv sau uneori subconştient – cu emoţii negative, poate sfârşi prin a fi blocat în reacţia „luptă sau fugi”, în mod permanent, căzând astfel în capcana „reacţiei la stres”. Aceasta este o reacţie emoţională interioară a individului (asociată cu neajutorarea în faţa unei situaţii), care crează tensiunea condiţionată, asociată „reacţiei la stres”, astfel încât „reacţia la stres” şi tensiunea sunt autocreate.
   În esenţă, „reacţia la stres” este autodistructivă şi (în mod subconştient) sinucigaşă. Ea are ca scop să epuizeze şi să termine sistemul pe care l-a ţintit. Energia vitală aduce viaţa, în timp ce „reacţia la stres” îndepărtează viaţa şi doreşte să aducă moartea. Disfuncţia datorată stresului este izvorul sau cauza principală şi comună a tuturor bolilor, deoarece ea sărăceşte energia vitală şi imunitatea, astfel încât corpul devine vulnerabil la boli. Corpul nostru, fiind un corp energetic, este mult mai susceptibil la „reacţia la stres”, decât la orice altă ameninţare. Energia vitală este cea care menţine corpul sănătos şi departe de boală. „Reacţia la stres” anihilează această stare, îndepărtând funcţia vitală, pe care corpul nostru este constituit. În timp ce „reacţia la stres” este cauza principală a pierderii sănătăţii corpului (condiţia stabilă), orice alte boli sunt mai degrabă simptome (consecinţe secundare) ale acestei condiţii primare, instabile. Astfel că orice tratament efectuat pentru eliminarea unei boli specifice, este îndreptat NUMAI spre eliminarea simptomelor, însă vindecarea poate veni numai dacă tratamentul este îndreptat spre îndepărtarea „reacţiei la stres”. Atât timp cât reacţia la stres este prezentă, un simptom (boală) va fi înlocuit cu altul. Pentru acest motiv, tehnicile de vindecare (cele mai multe ce lucrează cu energie), îndepărtează sau previn „reacţia la stres” şi ele pot fi considerate cele mai dorite de medicina preventivă. Tratamentele ce implică medicaţia, dovedesc de cele mai multe ori ineficienţa medicinii simptomatice. Observăm că odată ce „reacţia la stres” este îndepărtată, energia vitală se întoarce la normal şi toate simptomele dispar.
   Odată ce „reacţia la stres” se cronicizează, boala (sau simptomul) conduce la o reacţie de durată ce determină ca acea parte a corpului să rămână încordată. Pur şi simplu, în timp ce acest organ sau combinaţie de organe (care sunt sub tensiune) pierd energia vitală din cauza încordării, alte părţi ale corpului trebuie să facă faţă prin energia lor, menţinerii în organism a unei stări funcţionale sănătoase. Corpul este un mecanism ce îşi menţine funcţionarea vitală datorită lucrului colectiv al sistemelor sale, căci un dezechilibru într-o parte va afecta alte părţi sau întregul corp.
   Din fericire „reacţia la stres” poate fi evitată sau îndepărtată şi toate bolile pot fi vindecate, inclusiv cele ascunse, legate de imunitate. Capacitatea fiinţei umane de a învinge boala este remarcabilă. A vindeca o boală datorată tensiunii interne şi emoţiilor negative asociate, necesită, de fapt, eliberarea acestora. Dacă numai o tensiune este eliberată şi emoţiile negative continuă, ele conduc la formarea unei noi tensiuni interne, subconştientul fiind condiţionat de cele două. Pentru a vindeca orice boală, este necesar aşadar să eliminăm „reacţia la stres” şi tensiunile asociate.


4. CE TREBUIE FĂCUT PENTRU A ÎNDEPĂRTA
„REACŢIA LA STRES” ŞI CARE ESTE ROLUL
TRATAMENTELOR CU ENERGIE UNIVERSALĂ?

   Cea mai bună soluţie este, desigur, să nu angajezi „reacţia la stres” când eşti pus în faţa perturbaţiilor emoţionale, aducându-ţi aminte că „reacţia la stres” se autoinduce. Cu siguranţă, aceasta nu este cea mai practică soluţie, pentru că în majoritatea cazurilor, cei mai mulţi indivizi se angajează să răspundă la stres în mod subconştient, aceasta făcând parte din felul lor de a fi. Din păcate, fiind bine conectată la răspunsul „luptă sau fugi”, „reacţia la stres”, care este înăscută, este întărită în mod nefavorabil prin evoluţie. Cineva ar putea doar presupune că evoluţia nu a ţinut seama de complexul de emoţii al fiinţelor foarte evoluate, care folosesc un sistem creat original pentru autoconservare, pentru a se autodistruge. Numai puţini oameni pot şi ştiu cum să trateze şi să elimine emoţiile, atunci când fac faţă unor condiţii perturbatoare, pentru perioade mai lungi de timp, fără a le interioriza în tensiune.
   Evitarea „reacţiei la stres”, poate veni după mulţi ani de psihoterapie sau prin înţelepciunea spirituală ce va aduce înţelegerea necesară, acceptarea şi credinţa într-o singură fiinţă adevărată şi în „ceea ce este”, astfel „reacţia la stres” nu va apărea niciodată. Înţelepciunea spirituală (ce va fi dezvoltată mai târziu) previne „reacţia la stres” în orice condiţii.
   Odată ce boala există, vindecarea poate veni utilizând Energia Universală (sau pur şi simplu lucrând cu energia), care va îndepărta aşadar tensiunile asociate „reacţiilor la stres” şi disfuncţiile simptomatice cauzate de o astfel de tensiune. Utilizarea Energiei Universale poate şi va realiza aceasta, pentru că are puterea să crească vibraţiile sistemului afectat printr-un aport suplimentar de energie vitală. Aceasta nu se poate întâmpla de la sine, pentru că în tipul „reacţiei la stres”, Energia Universală este adusă spontan către individ, din câmpul înconjurător, subtil – Câmpul de Energie Universală – însă este insuficientă pentru a înlocui energia vitală consumată de „reacţia la stres”. Câmpul de Energie Universală, subtil, furnizează energia ce curge egal în toate direcţiile în spaţiu şi de care beneficiază şi individul (câmpul), în condiţii normale. Această energie (energia vitală) este într-o cantitate suficientă pentru funcţionarea sănătoasă a organismului, atât timp cât „reacţia la stres”, epuizantă, nu s-a manifestat încă. Dacă, „reacţia la stres” se manifestă, este necesară o cantitate suplimentară de energie vitală din câmpul înconjurător, pentru a contracara energia pierdută. Aceste nivele superioare ale Energiei Universale pot fi recuperate numai din Câmpul de Energie Universală, prin intenţii conştiente (intervenţii) din partea individului sau mai bine ale terapeutului, care va canaliza (focaliza) Energia Universală spre zona afectată – în acest caz, spre zona bolnavă şi tensionată a pacientului.
   Intenţia sau intervenţia conştientă este un instrument puternic, pentru că el implică o prioritate şi va permite ca Energia Universală, ce curge liber, să se reverse predominant asupra individului, cu o densitate sporită. Aceasta este o urmare a legii ce stabileşte că energia merge acolo unde merge atenţia. Prin urmare, energia vitală a organelor afectate se întoarce la normal prin creşterea vibraţiilor asociate, care la rândul lor vor înlătura tensiunea şi „reacţia la stres”. (Observăm aici că o bază spirituală va fi de un mare ajutor pentru a elimina emoţiile negative prelungite, ce pot conduce mai târziu la „reacţia la stres”).
   Tehica Energiei Universale, predată la Şcoala de Energie Universală şi Umană (SHY) sau alte tehnici predate de alte şcoli ce utilizează energia, precum terapia chakrelor (vindecarea prin atingerea cu mâinile), Qi Quong, Chi-Yi (arta respiraţiei) – pot fi folosite pentru direcţionarea Energiei Universale spre cel în suferinţă.
  Detaliile referitoare la accesarea şi direcţionarea Energiei Universale, împreună cu conceptele de chakre, vor fi explicate în profunzime pe parcursul textului.
   Un instrument FOARTE important pentru a restabili organismul după stres sau după alte boli, este respiraţia adâncă denumită şi respiraţia abdominală. Aceasta constă în umplerea în timpul inspiraţiei, a celor mai joase părţi ale plămânilor, complet şi în întregime, pe lângă părţile superioare. Când respiraţia abdominală este făcută conştiincios pentru a înlocui reflexul condiţionat şi foarte limitat al respiraţiei superficiale şi este utilizată în viaţa de zi cu zi, rezultatele vor fi cu adevărat miraculoase. Respiraţia abdominală este cu adevărat vindecătoare şi poate însoţi lucrul cu energia. Ea trebuie să devină un regim standard zilnic, un mod de viaţă. Respiraţia abdominală profundă permite corpului să stea departe de tensiune şi de stres, pentru că declanşează mişcarea şi vibraţia în corp, în locul imobilităţii şi a tensiunii existente, creşte afluxul de oxigen, contribuind la un aport mai mare de energie vitală, ajută individul să-şi îmbunătăţească conştient respiraţia, ca un frumos exemplu al legăturii intime cu câmpul său individual şi cel subtil. Persoana îşi dă seama că prin fiecare respiraţie primeşte nu numai oxigen, ci este legată la o parte din Universul în permanentă schimbare, această conştientizare – Unitatea şi Integralitatea – creşte cantitatea de Energie Universală recăpătată din câmpul înconjurător, conducând la acumularea energiei vitale în corp („Prana” sau „Chi”). Acesta este un mod natural şi intens de canalizare (focalizare) a Energiei Universale, fără ajutorul unui terapeut sau vindecător. Toate acestea şi implicaţiile lor, vor fi dezbătute în detaliu, mai târziu.
   Sfatul obişnuit „respiră adânc ca să faci faţă agresiunii” este foarte adevărat, dar insuficient, pentru că el trebuie urmat mereu, căci o nouă stare poate fi căpătată numai prin practică, respiraţia abdominală devenind subconştientă şi permanentă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu