AUTOCONTROL

   Aşa cum am promis dragii mei, continui să postez introduceri la cărţi care ne dezvăluie arta de a ne vindeca. Încerc astfel să vă anim curiozitatea, să vă îndemn să găsiţi cărţile respetive şi cu mintea deschisă către nou, să încercaţi să vă îmbunătăţiţi sănătatea, viaţa şi să vă trataţi în primul rând sufletele. Marele secret al acestor vindecări „minune” este dat de combinaţia dintre imaginaţie şi intenţie. Dar, vă las să citiţi şi să reflectaţi.

DAN I. SERACU

AUTOCONTROL

Pentru avansaţi şi nu numai …

Dedic această lucrare soţiei, copiilor,

tuturor celor care au intrat deja în Alfa,

dar şi tuturor celor care încă nu au intrat în Alfa.

   Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire ca noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos.

Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria voastră să fie deplină.

(I Ioan, 3-4)

   Ştiu faptele tale, iată am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul meu şi nu ai tăgăduit numele Meu.

(Apoc., III, 8)

   Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi auzit şi păstrează şi te pocăieşte. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur şi nu vei şti în care ceas voi veni asupra ta.

(Apoc., III, 3)

Introducere

Înaintea mea

Cărarea,

kilometru după kilometru,

secole după secole

se întinde albă…

iar drumul,

în pantă imperceptibilă,

urcă mereu…

(Jiddu Krishnamurti, „Cărarea”)

   Lucrarea ce o ţii în mână de data asta nu este nicio continuare a „Iniţierii în Autocontrol” (Ed. Arhetip – Renaşterea Spirituală, 1993 ) şi nici o carte de sine stătătoare. Ea se adresează atât celor care au început deja Autocontrolul şi îl practică, la nivelul prezentat în lucrarea aminitită, cât şi celor care nu au reuşit să o cumpere.

   Înainte însă de a începe, câteva cuvinte introductive cred că sunt necesare.

   Înaintea ta Divinitatea a pus o cărare, diferită de la om la om, cărare la sfârşitul căreia este examenul cel mare dinaintea saltului spre lumile superioare. Parcurgând această cărare, avem două ţeluri: acumularea de cunoştinţe şi „facerea de bine”. Primul deziderat nu poate fi îndeplinit într-o viaţă, tocmai de aceea avem posibilitatea de a ne reîntoarce pentru o nouă „clasă” de învăţare.

   Modul în care absolvim aceste clase depinde numai şi numai de noi, iar de aceasta depinde numărul de reîncarnări pe acest Pământ. În ce priveşte „a face bine”, aici căile sunt nenumărate, dar fiecare avem bine definită calea din faţa noastră. Problema este însă de a afla care este calea ce ne-a pus-o El în faţă. Suntem puşi cumva în situaţia conducătorului auto care caută intrarea pe autostrada unde are o bandă a lui, într-un oraş necunoscut şi fără hartă. Modalitatea uşurării găsirii „intrării” o avem prin tehnicile de meditaţie. Amintesc doar câteva din ele: Yoga, Mind Control-ul, tehnicile învăţate prin cursurile Meditation Grup for the New Age, rugăciunea creştină, tehnicile extrem orientale ca budismul, Zen etc., folosirea cristalului de cuarţ şi altele. În cele ce urmează îţi voi prezenta o tehnică pusă la punct din cele de mai sus, preluând de la fiecare tot ceea ce mi s-a părut că nu este nociv (de exemplu, în Yoga este de-a dreptul periculos să revii brusc din meditaţie; în tehnica noastră – numită „Alfa” după numele undelor cerebrale activate în mod conştient – nu există acest pericol. De asemenea am căutat să diminuez la maxim condiţiile restrictive (ca de exemplu o anumită alimentaţie) şi să ofer o comoditate maximă – salutară, cred, în epoca aceasta superstresantă în care trăim. Tocmai de aceea, vei observa că nu găseşti poziţii care de care mai complicate, ca de exemplu asanale din Yoga, ci îţi recomand să te aşezi cât mai comod într-un fotoliu, sau să îţi alegi poziţia care îţi tihneşte cel mai mult (poţi sta chiar şi în cap dacă asta îţi convine).

   Dar pentru că am amintit deja de undele Alfa, să detaliem puţin această noţiune.

  Există patru mari tipuri de unde cerebrale, înregistrabile la orice electroencefalograf:

  – Undele BETA – cu frecvenţele cuprinse între 14 şi 21 Hz. care apar preponderent în starea de veghe;

  – Undele ALFA – cu frecvenţele cuprinse între 7 şi 14 Hz. care apar preponderent în starea de semisomn;

  – Undele TETA – cu frecvenţele cuprinse între 4 şi 7 Hz. care apar corespunzătoare stării de somn;

  – Undele DELTA – cu frecvenţele sub 4 Hz. corespunzătoare somnului profund.

   Domeniul Beta corespunde lumii fizice; aici există imagine, sunet, miros, gust, pipăit, există timp şi spaţiu.

   Domeniul Alfa corespunde nivelului conştiinţei interioare, lumii spirituale. Nu mai există noţiunile de spaţiu şi timp. Frecvenţa de 10 Hz. corespunde frecvenţei la care se interconectează cele două emisfere cerebrale: dreapta (intuitivă, folosită rar, ca de exemplu la ascultarea unei bucăţi muzicale, la admirarea unei picturi etc.) şi stânga (cu rol analitic şi sintetic – în cazul dreptacilor; la stângaci situaţia este inversă). Tot frecvenţa de 10 Hz. este atribuită „frontierei PSI”, adică sub aceasta apar toate fenomenele din parapsihologie, cum sunt telepatia, percepţia extrasenzorială (PSE, ESP), telechinezia, premoniţia, etc. Chiar şi Pământul prezintă o vibraţie în acest domeniu, în jur de 8,5 Hz.

   Domeniul Teta este activat în timpul somnului, dar şi prin anestezie generală.

   Domeniul Delta corespunde inconştientului.

  Deci zona Alfa (o vom numi pe scurt „Alfa”) corespunde domeniului în care frecvenţele cerebrale sunt diminuate la aproximativ jumătate din starea de veghe. Cercetărorii care au utilizat biofeedback, sau EEG (electroencefalografie), au observat că la pacienţii cu zona Alfa activă se îmbunătăţeşte activitatea organelor supuse stressului, se normalizează tensiunea arterială, pulsul devine uniform, funcţionarea automată a corpului ajunge mai mult sub controlul nostru, creşte capacitatea cerebrală dincolo de dublul normalului etc.

  Dar toate acestea şi nu numai ele pot fi obţinute şi în mod conştient, activând volitiv Alfa, adică îţi diminuezi în mod voluntar frecvenţele cerebrale, tocmai ce doresc să te învăţ în cele ce urmează.

  Creierul tău deja l-ai programat de nenumărate ori în viaţă ca să efectueze în mod automat o serie de operaţii. Dimineaţa te trezeşti, te ridici din pat, te îmbraci, îţi legi şireturile, conduci maşina – toate acestea fără a te gândi măcar un moment la ele. Prin parcurgerea celor ce urmează vei putea învăţa cum să îţi foloseşti subconştientul în dirijarea conştientă a vieţii tale. Vei putea învăţa să-ţi foloseşti creierul pentru:

– adormirea la o oră oarecare;

– trezirea la orice oră;

– rămânerea în stare de veghe, în caz de somnolenţă;

– înlăturarea unei dureri (de cap de exemplu);

– rezolvarea unor probleme apărute;

– renunţarea la unele vicii;

– reţinerea uşoară a unor liste lungi;

– învăţarea mai eficare;

– corectarea oricărei schimbări apărute în corpul tău;

– cuplarea simultană a ambelor emisfere cerebrale pentru rezolvarea unei sarcini oarecare;

– devenirea mai creativ, mai receptiv;

– ajutorarea altora în caz de boală; etc.

   Toate acestea, şi nu numai atât, vei putea învăţa într-un timp relativ scurt, în orice caz mult mai scurt decât prin tehnicile „clasice”, cum ar fi Yoga. Voi încerca să te ajut cu nişte şabloane de tipul „La început fă … apoi …”, sub forma unor paşi simpli.

   La început îţi voi prezenta modul de învăţare a activării conştiente a zonei Alfa. Aceasta îţi va lua 40-50 de zile. În continuare vei învăţa cum să atragi tot mai mult sub coordonarea ta conştientă zonele considerate în mod clasic aparţinând subconştientului, cum ar fi funcţiile vitale. Vei învăţa tehnici pentru îmbunătăţirea memoriei, acordarea primului ajutor, ajutorarea ta şi a altora în caz de boală, eliminarea unor obiceiuri proaste etc.

   Îţi recomand ca atunci când iei această carte pentru prima oară în mână să o citeşti ca pe un roman ştiinţifico-fantastic (chiar dacă acest termen nu este cel mai corect în cazul de faţă). Lasă apoi o săptămână – sau două să se „cristalizeze” cele citite, după care reia de la capitolul Cum să meditezi. Urmează zilnic cele menţionate. În continuare, ia pe rând celelalte tehnici prezentate. Aici deja îţi recomand să nu treci la următorul capitol până când nu ţi l-ai însuşit perfect pe cel dinainte, cu alte cuvinte, până când acesta „nu merge bine”. Continuă astfel, treptat, de la un capitol la altul. Dacă la un moment dat ţi se pare că te-ai poticnit, că nu mai „merge”, opreşte-te. Probabil, pentru etapa de pregătire (psihică şi fizică la care te găseşti) doar atât poţi realiza. Nu dispera! După o perioadă de timp (în care însă nu abandona cele învăţate până atunci) reia de unde te-ai „poticnit”. Dacă rezultatul este tot un eşec, renunţă şi foloseşte doar cele învăţate până acolo.