GREGG BRADEN

   Această nouă Introducere pe care o propun, este preluată din cartea „VINDECAREA SPONTANĂ A CREDINŢEI” – Să zdruncinăm din temelii paradigma falselor limite – carte tipărită de Editura For You (Website: http://www.editura-foryou.ro/)

    (Deoarece Introducerea este destul de cuprinzătoare, o voi împărţi în mai multe părţi, pentru a vă fi mai uşor de lecturat. Vă mulţumesc pentru înţelegere.)

GREGG BRADEN

VINDECAREA SPONTANĂ A CREDINŢEI

Să zdruncinăm din temelii paradigma falselor limite

Traducere

Mihaela Ivănuş

INTRODUCERE

Lasă-te atras, în linişte, de forţa

a ceea ce iubeşti cu adevărat.

- Rumi, poet sufit (1207-1273)

    Fizicianul John Wheeler a spus, odată: „Dacă nu ai descoperit nimic ciudat în timpul zilei, atunci nu a fost o zi deosebită”.

Pentru un om de ştiinţă, ce ar putea fi mai ciudat decât să descopere că, în timp ce urmărim, pur şi simplu, lumea într-un loc, schimbăm într-un fel sau altul, ceea ce se întâmplă într-un alt loc? ...

   Şi totuşi, asta ne arată noile dezvăluiri ale fizicii moderne. Încă din anul 1935, fizicianul, laureat al premiului Nobel, Albert Einstein, a menţionat cât de tulburătoare pot fi aceste efecte cuantice, pe care le-a numit „acţiune fantomatică la distanţă”. Într-un articol scris împreună cu renumiţii fizicieni Boris Podolsky şi Nathan Rosen, el afirma: „Nu există nicio definiţie raţională a realităţii, care să permită explicarea acesteia (acţiunii fantomatice la distanţă)”

   Acţiune fantomatică la distanţă reprezintă cel mai contraintuitiv şi surprinzător fenomen din rândul ciudăţeniilor cuantice. În lumea particulelor elementare se manifestă un foarte straniu efect cuantic, care a fost botezat quantum entanglement, concept intraductibil şi, probabil, cel mai bine numit în română, prin inseparabilitate cuantică. Există sau grupuri de trei sau mai multe particule elementare, în mod misterios dependente unele de altele. Două particule pot fi la mii de kilometrii distanţă una faţă de cealaltă ţi totuşi, o acţiune asupra uneia dintre ele produce instantaneu efecte asupra celeilalte (ceea ce înseamnă că viteza de deplasare a informaţiei depăşeşte viteza luminii în vid). La un moment dat, Einstein a numit acest fenomen „spooky action at a distance” (acţiune fantomatică la distanţă). N. tr.

   Astăzi, exact aceste anomalii bizare au declanşat o revoluţie importantă în modul nostru de a percepe – pe noi şi universul. În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, oamenii de ştiinţă s-au luptat să înţeleagă ce anume ne spun anomaliile cuantice, despre modul în care funcţionează realitatea. Se cunoaşte, de exemplu, influenţa conştiinţei umane asupra energiei cuantice – materialul din care este făcut totul – în anumite condiţii. Acest lucru a deschis uşa către o posibilitate care împinge mai departe limitele a ceea ce ni s-a spus despre lume, în trecut. Din ce în ce mai multe dovezi sugerează că aceste rezultate neaşteptate sunt mai mult decât nişte excepţii izolate. Întrebarea este: Ce înseamnă mai mult?

   Oare efectele faptului că observatorii îşi influenţează experimentele reprezintă o fereastră deosebită către genul de realitate în care trăim? Şi, dacă aşa stau lucrurile, oare trebuie să ne întrebăm: „Aceste efecte ne spun şi cine suntem noi în cadrul acestei realităţi?” Răspunsul la ambele întrebări este da: Acestea sunt exact concluziile pe care le sugerează noile descoperiri. Ele sunt şi motivul pentru care am scris cartea de faţă.

    Nu există observatori

    Oamenii de ştiinţă au demonstrat că, în timp ce noi credem că doar observăm lumea, de fapt este imposibil să „observăm” ceva, pur şi simplu. Indiferent dacă atenţia noastră se concentrează pe o particulă cuantică într-un experiment de laborator, sau pe orice altceva – de la vindecarea corpului, la succesul în carieră şi la relaţiile noastre – avem anumite aşteptări şi credinţe, referitor la ceea ce vedem. Uneori suntem conştienţi de aceste prejudecăţi – dar, de cele mai multe ori, nu suntem. Aceste experienţe interioare devin parte din lucrul asupra căruia ne concentrăm. „Observând”, devenim parte a ceea ce observăm.

   Conform celor spuse de Wheeler, asta ne face pe toţi „participanţi”. Motivul? Când ne concentrăm atenţia asupra unui anumit loc, la un anumit moment, ne implicăm conştiinţa. Iar în vastul câmp al conştiinţei, se pare că nu există o graniţă clară, care să arate unde ne terminăm noi şi unde începe restul universului. Când ne gândim la lume în acest mod, devine clar de ce anticii credeau că totul este interconectat. Sub formă de energie, chiar este.

   Pe măsură ce oamenii de ştiinţă continuă să determine exact ce înseamnă să fim participanţi, noile dovezi ne îndreaptă către o concluzie clară: aceea că trăim într-o realitate interactivă, în care schimbăm lumea din jurul nostru, prin modificarea a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru în timp ce observăm – adică gândurile, sentimentele şi credinţele noastre.

   – Implicaţii: De la vindecarea bolilor, până la durata vieţii, succesul în carieră şi în relaţii, tot ceea ce trăim ca „viaţă” – totul este într-o legătură directă cu ceea ce credem.
   – Concluzie: Pentru a ne modifica viaţa şi relaţiile, pentru a ne vindeca corpul şi a aduce pace familiilor şi popoarelor noastre, este nevoie de o mutaţie simplă, dar clară, în modul în care folosim credinţele şi convingerile.

   Pentru cei care acceptă concluziile pe care ştiinţa ne-a făcut să le credem în ultimii trei sute de ani – chiar simplul fapt de a se gândi că experienţa noastră interioară poate afecta realitatea nu reprezintă altceva decât o erezie. Însăşi ideea face să se estompeze zona de siguranţă care a despărţit, în mod tradiţional, ştiinţa de spiritualitate – şi pe noi de lume. În loc să credem că suntem victime pasive într-un loc unde, de exemplu, lucrurile doar „se întâmplă” fără nici un motiv evident, această nouă opinie ne plasează direct la cârma vieţii.
   În această poziţie suntem puşi în faţa dovezilor de netăgăduit care confirmă faptul că suntem arhitecţii realităţii noastre. Cu această confirmare, vedem că avem puterea de a elimina bolile şi de a face din război doar o amintire a trecutului. Dintr-o dată, soluţia materializării celor mai înalte vise ale noastre în realitate ne este la îndemână. Şi ne întrebăm din nou: care este locul nostru în univers? Ce se presupune că trebuie să facem în viaţă?
   Ce-ar putea fi mai important decât să găsim răspunsul la aceste întrebări, să înţelegem implicaţiile acestei revoluţii în viaţa noastră şi să descoperim ce semnifică ea pentru noi? Într-o lume în care cea mai mare criză din istoria omenirii ne ameninţă supravieţuirea, nu ar putea exista o miză mai mare.

Cod de credinţă nr. 1: Experimentele arată că obiectul

atenţiei noastre modifică realitatea însăşi şi sugerează

faptul că trăim într-un univers interactiv.

  

...........................................