2.7. Zona aurică a corpului vital (eteric)
Această zonă urmăreşte conturul corpului fizic pe care-l depăşeşte cu unu până la zece centimetri în funcţie de diverse persoane. Zona are de obicei o culoare de Ia gri lăptos până la albastru şi se mai numeşte, în mod curent, corp vital sau eteric.
Corpul vital reprezintă matricea energetică, planul de bază al dezvoltării şi funcţionării corpului. Informaţiile stocate la acest nivel sunt preluate de corpul fizic prin intermediul genelor. El poate fi considerat câmpul de energie holografică suprapus corpului fizic.
În corpul vital se regăsesc câmpurile energetice ale tuturor organelor din corp. El asigură integritatea şi vitalitatea, străbătând continuu corpul fizic prin vibraţiile şi mişcările oscilatorii ale particulelor care intră în compunerea sa (particule subatomice). Aceste vibraţii ale particulelor eterice pun în vibraţie componentele celulei, deci şi celula întreagă, astfel că putem considera corpul eteric drept întreţinător al corpului fizic, de unde provine şi denumirea de corp vital.
Materia vitală (eterică), componentă a corpului vital, reprezintă forţa de legătură a celulelor în formarea ţesuturilor, organelor, sistemelor etc. Ea este dispusă în cantităţi mai mari în jurul nervilor şi centrilor nervoşi. Această energie în mişcare, matrice vitală, favorizează transmiterea fluxului nervos de la periferia corpului la creier şi invers.
După cum celulele şi întreg corpul fizic se hrănesc, cresc şi îşi regenerează părţile uzate, tot aşa şi corpul vital al omului se hrăneşte, absorbind din mediul înconjurător material vital care-l va înlocui pe cel uzat. Această absorbţie este stimulată prin procesul vital al respiraţiei.
Procesul de respiraţie reprezintă cheia de legătură între fizic (conştient) şi eteric (vital — subconştient). Prin procesul respiraţiei corpul vital inspiră forţa vitală. Prin intermediul reţelei energetice, forţa vitală este condusă pe un traseu principal, iar prin intermediul centrilor energetici care compun acest traseu este repartizată întregului corp. Modul în care forţa vitală parcurge traseul principal determină circulaţia energiei vitale în reţeaua energetică şi uneşte planurile de vibraţie ale corpului fizic cu cele ale corpului vital.
Materia corpului vital este aceeaşi, însă distribuţia este în funcţie de diversele părţi componente ale corpului nostru, în unele părţi, materialul vital este deosebit şi este organizat sub forma unor centri de vibraţii care au o activitate specifică.
Materia vitală circulă în corpul fizic şi la suprafaţa acestuia prin intermediul unei reţele energetice formate dintr-o multitudine de canale energetice subtile.
Prin intermediul reţelei energetice subtile materia vitală ajunge la toate organele corpului şi astfel ajunge la creier, care reprezintă centrul de comandă al corpului nostru fizic.
2.7.1. Reţeaua energetică subtilă
Reluând ideea de mai sus, arătăm că materia vitală circulă la toate organele corpului şi, la creier, prin intermediul canalelor energetice care formează reţeaua energetică umană.
Dintre sutele de mii de canale energetice, principale sunt cele trei pe care vechii indieni le-au denumit ida, pingala şi sushumna.
Canalul central, sushumna, trece prin coloana vertebrală, având punctul de plecare în centrul energetic al bazei, muladhara şi se termină în centrul energetic al creştetului, sahasrara.
În stânga şi-n dreapta canalului central se află ida şi pingala. Ida se vede de culoare alb-argintie, iar pingala de culoare roşu aprins. Ambele îşi au originea în centrul energetic al bazei, ele urcă într-o mişcare spiralată în jurul canalului central, se intersectează cu canalul central la nivelul centrului energetic ajna, terminându-se în cele două fose nazale: pingala în nara dreaptă, iar ida în nara stângă.
Mişcarea ascendentă a celor două canele este de tip elicoidal, asemănătoare ADN-ului şi ARN-ului, rotindu-se în jurul axului central.
Fluxul energetic al celor două canale ida şi pingala antrenează mişcarea de tip turbion a materiei vitale creând canale circuit de transfer energetic care, la rândul lor, formează turbioanele componente ale centrilor energetici. Corespunzător numărului de turbioane componente ale unui centru energetic iau naştere canalele energetice de legătură cu diverse părţi, ţesuturi, organe ale corpului fizic. Poziţia centrilor energetici faţă de corpul eteric nu este strict delimitată, deci implicit şi canalele energetice au o poziţie care se poate modifica în funcţie de fluxul energetic ce urmează a fi direcţionat.
Coloana vertebrală reprezintă suportul câmpului electromagnetic al omului: polul nord al câmpului este reprezentat de cerebel, iar polul sud de baza coloanei vertebrale.
Perpendicular pe direcţia transmiterii impulsurilor electrice se dezvoltă magnetismul.
Canalele energetice sunt trasate paralel, astfel că impulsurile electrice se induc şi se potenţează reciproc.
Pentru a menţine acest proces de inducţie şi de potenţare este necesar ca aceşti curenţi de energie care manifestă caracteristicile undelor elastice să respecte legile acestora, adică să se afle permanent în fază şi în armonie; în această situaţie, dacă frecvenţa câmpului electric este identică cu caracteristica optimă a reacţiilor biochimice de la nivelul celulelor şi implicit ale ţesuturilor, organelor, cele două oscilaţii „intră în rezonanţă”, se stimulează reciproc.
Începând cu membrana celulară, la nivelul căreia câmpul exterior este amplificat, până la nivelul întregului corp, se emit în permanenţă semnale şi fiecare componentă funcţionează ca veritabilă antenă de recepţie-emisie.
În permanenţă, în corpul omenesc, diverse forme de energie sunt supuse proceselor de conversie energetică. Aceasta presupune prelucrarea, decodificarea semnalelor (din energie electrică în energie chimică etc.), a căror transformare corespunde transmisiei de energie.
Astfel, transmiterea semnalelor este identică cu emisia de energie, iar absorbţia de energie corespunde cu recepţionarea semnalelor.
Echilibrarea circulaţiei energetice de-a lungul canalelor energetice se face prin intermediul punctelor de maximă absorbţie de energie reprezentate de-a lungul canalelor energetice şi cunoscute sub denumirea de chakre sau centri energetici subtili.
Reţeaua energetică subtilă a fiinţei umane cuprinde şapte centri energetici principali, 22 centri energetici secundari şi aproximativ 360 de centri energetici terţiari sau minori.
Gruparea acestora în principali, auxiliari şi terţiari este subiectivă; centrii energetici terţiari sau minori sunt reprezentaţi şi în reţelele de acupunctură.
Reţeaua energetică de canale, meridiane şi capilare se află în corelaţie cu traiectele nervoase, cu arterele şi vasele sanguine şi limfatice.
Punctele sensibile aflate de-a lungul meridianelor majore funcţionează precum terminalele unei reţele electrice sau a transformatoarelor aflate de-a lungul liniilor de înaltă tensiune.
Meridianele şi punctele lor sensibile transmit impulsuri electrice în tot corpul, iar mii şi mii de canale energetice mai mici preiau şi transportă proporţional aceste impulsuri. Meridianele principale se află în strânsă relaţie cu un sistem de organe şi cu funcţiile lor vitale.
În reţeaua energetică subtilă există canale extraordinare care funcţionează asemenea unor rezervoare, stocând energia şi distribuind-o către meridianele principale, preluând excedentul energetic atunci când ele sunt supraîncărcate.
Două canale extraordinare sunt vitale: primul, numit canal guvernor, care urcă de la perineu până la cap de-a lungul coloanei vertebrale este cunoscut şi sub denumirea de sushumna; celălalt, numit canal concepţie sau medha conform concepţiei energetice indiene, coboară pe faţa anterioară a corpului de la cap până la perineu. Distribuţia energetică între canalul guvernor şi cel de concepţie urmează un traseu ciclic şi este condusă pe acest traseu de energia de la nivelul plămânilor. Este evidentă, din nou, importanţa respiraţiei în realizarea stării energetice echilibrate, ceea ce are influenţă asupra stării de sănătate fizico-psihică.
Aceste două canale energetice au propriile lor puncte vitale. Celelalte canale extraordinare au terminaţiile situate de-a lungul meridianelor majore.
Prin redistribuirea fracţională a energeticii meridianelor majore şi a canalelor extraordinare se formează subreţele de capilare energetice fine, care se ramifică la rândul lor, acoperind astfel fiecare ţesut, fiecare celulă a organismului.
Reţeaua energetică formează un alt sistem circulator alături de cel sanguin, limfatic şi cel nervos.
Principalele puncte vitale ale celor două canale energetice extraordinare principale (canalul guvernor şi canalul de concepţie) sunt cele corespunzătoare centrilor energetici principali.
Canalul guvernor, posterior, are punctele vitale corespunzătoare centrilor energetici dorsali şi acestea exprimă în special voinţa.
Canalul concepţie, anterior, are punctele vitale corespunzătoare centrilor energetici ventrali şi exprimă în special afectivitatea.
Din experienţa noastră, referindu-ne la cele două canale extraordinare şi punctele vitale corespunzătoare, rolul de receptori este îndeplinit de punctele vitale ventrale, iar cele de emiţători sunt îndeplinite de punctele vitale dorsale.
Celelalte canale extraordinare au terminaţiile situate de-a lungul meridianelor majore care conţin punctele vitale preluate de la canalele extraordinare; aceste puncte le-am denumit în lucrările noastre puncte cuplate şi puncte comandă.
Aceste puncte au un rol activ în emisia şi recepţia energetică şi informaţională, stimularea lor determină acţionarea energiei vitale potenţiale şi transformarea ei în energie de mişcare.
Alături de canalul extraordinar guvernator şi de cel de concepţie, important este canalul extraordinar-centură, care face turul taliei într-un singur cerc; el se întretaie cu multe meridiane, iar tulburările sale influenţează meridianele care sunt în comanda sa, respectiv uniformitatea straturilor aurice vitale (eterice) din partea superioară faţă de partea inferioară a corpului.
În baza regimului comun de vibraţii, canalele energetice, cu punctele lor sensibile, se află în rezonanţă cu organele corespunzătoare şi pot stabili relaţii de consonanţă* cu canale energetice şi puncte sensibile similare.
* consonanţă — afinitate între două sau mai multe sunete din care rezultă tendinţa unei adevărate fuziuni şi unitatea perceperii armonice (LAROUSSE).
Fenomenele de rezonanţă şi consonanţă stabilite pe baza regimului comun de vibraţii se folosesc specific şi astfel se pot emite sau recepţiona informaţii şi energii, influenţând astfel materia vitală.
Reţeaua energetică proprie poate stabili fenomene de rezonanţă cu celelalte două reţele principale ale corpului: reţeaua sanguină şi nervoasă proprie, dar şi fenomene de rezonanţă şi de consonanţă cu sisteme similare aflate la distanţă.
Energia vitală potenţială depozitată în punctele sensibile emiţătoare, sub influenţa fenomenelor reflexe ale corpului şi cele ale concentrării, este transformată în energie de mişcare cu rol de suport al informaţiei direcţionale, emise.
La nivelul punctelor excitate, în cazul fenomenelor de emisie, se percepe o uşoară presiune; atunci când zona respectivă se degajează, energia de mişcare suport pentru emisie este momentan cheltuită, urmând o nouă achiziţie pentru a realiza o altă emisie.
Zonele punctelor sensibile pentru emisie sau recepţie pot fi sensibilizate prin excitaţii exterioare (masaj, preso-punctură, pase magnetice, acupunctură, cristaloterapie etc.). Legătura comună care constituie elementul elastic de manifestare a fenomenelor de rezonanţă sau consonanţă este realizată de către fluidul vital (materia vitală în continuă mişcare) numit şi forţă vitală sau energie universală.
La nivelul corpului fizic această forţă vitală se transmite prin intermediul impulsurilor nervoase prin reţeaua sistemului nervos central, sistemul nervos periferic şi sistemul sanguin.
În plan fizic coloana vertebrală este reflectarea sistemului central — creierul, în corp.
Impulsurile nervoase care urcă şi coboară de la sistemul central — creier în corp sunt forţele dinamizante ale evoluţiei, ale unirii a „ceea ce este sus” cu „ceea ce este jos”, a interiorului cu exteriorul şi invers.
Evoluţia omului, viaţa sa, se înscrie între doi poli ai magnetului cosmic — cer (polul pozitiv) şi pământ (polul negativ); între cei doi poli, viaţa omului este vibraţia însăşi. Astfel coloana vertebrală devine axul care poartă amprenta împlinirilor noastre, a blocajelor noastre, a temerilor şi refuzurilor noastre, a refuzului de a evolua, de a iubi, a tuturor suferinţelor şi temerilor pe care acestea le generează. Prelungirile vibraţionale ale acestora sunt preluate de reţeaua energetică vitală şi înscrise pe coloana vertebrală eterică.
Nervul vag — nerv cranian care face parte din sistemul nervos periferic şi care coboară de la cap la inimă şi apoi în cavitatea abdominală, la splină — este cel care trasmite impulsurile nervoase de la creier spre corp, determinând un anume ritm predominant. Acest ritm este afectat prin inhibarea impulsurilor nervoase la anumite niveluri sub influenţa interioară sau exterioară a corpului. Prelungirea sa în corpul eteric este centrul splenic care determină ritmul vital şi este considerat sediul vitalităţii, simbolul inconştientului. Inhibarea totală a impulsurilor nervoase ale nervului vag are semnificaţia anulării vibraţiei între cele două planuri existenţiale, ceea ce înseamnă anularea vieţii.
Canalul extraordinar centură reprezintă planul de legătură dintre cer şi pământ. Ombilicul reprezintă locul de legătură a cordonului ombilical dintre fetus şi placentă, el este „centrul roţii solare” care leagă josul de sus, dreapta de stânga, unind toate posibilităţile de evoluţie în centrul armoniei principale.
Sursă text: Doina-Elena & Aliodor Manolea – AURA ENERGETICĂ – (manual pentru detectarea şi decodificarea aurei energetice a fiinţei umane).
Sursă imagini: Google
8.2. Chakrele şi activarea lor
Atât pe corpul fizic, cât şi pe cel energetic există un număr de deschideri circulare, cunoscute din filosofia indiană sub numele de chakre (care în traducere înseamnă „roţi”). Există şapte chakre principale şi mai multe sute secundare. Cele principale sunt situate pe partea ventrală a corpului, iar chakrele II-VI au şi proiecţii dorsale. După cum ţi-am mai amintit, în palme există câte o chakră secundară, care au în mod normal poziţia de „recepţie” la stânga şi „emisie” la dreapta. (Uită-te la majoritatea gravurilor reproduse în Mica Biblie. Aproape în toate Mântuitorul este reprezentat cu palma mâinii stângi deschisă în sus, spre Tatăl, iar cu dreapta spre popor). La stângaci situaţia este inversă. „Modul” de lucru al lor poate fi modificat volitiv, dar asta este o altă problmă, ce depăşeşte capitolul prezent.
Alte chakre secundare există pe umeri, genunchi, în dreptul splinei, pe sfârcuri (dar numai la femei), la încheietura labei piciorului etc.
Explorând forma unei chakre, se constată că ea apare ca o deschidere biconică, cu vârfurile unite, care merge din corp pe partea ventrală sau dorsală (la chakrele principale despre care vom discuta în cele ce urmează). Ele au o rotaţie, un spin care diferă de la chakră la chakră, dar diferă şi în funcţie de sex. Dacă spinul de rotaţie al chakrei ventrale este orar, conul chakrei corespunzătoare de pe partea dorsală are o rotaţie antiorară. Sensul de rotaţie poate diferi de la o oră la alta, de la o persoană la alta, în funcţie de diferite stări maladive sau sufleteşti etc. Spinii chakrelor ventrale, în mod normal (începând cu chakra I spre VII) la un bărbat sunt alternativ orar, antiorar, orar ş.a.m.d. La o femeie, după cum ţi-am spus, situaţia este inversă: antiorar, orar, etc. Poţi stabili şi tu direcţia de rotaţie a unei anumite chakre cu ajutorul unui pendul, dintr-un cristal de cuarţ (despre cristalele de cuarţ voi reveni mai pe larg în capitolele următoare). Roagă persoana a cărei chakră doreşti să o explorezi să se culce şi apropie pendului de chakră pe verticală. Roagă pendulul să-ţi indice spinul chakrei. La un moment dat el va începe să se rotească, direcţia de rotaţie fiind cea a spinului chakrei inspectate. O altă modalitate este ca să apropii cu mâna dreaptă un cristal ţinut orizontal de corpul (vertical de data asta) al persoanei cercetate. Acum, ţinând cu stânga antebraţul ei, pentru a sesiza pulsul, începi să cobori încet cristalul în lungul liniei mediane a corpului. La un moment dat, cristalul va fi tangenţial cu conul unei chakre. În cazul în care simţi pentru o perioadă scurtă de timp (1-2 secunde) o uşoară accelerare a pulsului, cristalul este cu vârful spre sensul de rotaţie al vortexului chakrei, dacă pulsul se diminuează, el este în direcţia opusă. Continuând mişcarea în lungul corpului, ajungând la partea diametral opusă a chakrei, pulsul va prezenta o modificare inversă faţă de cazul de mai sus. Astfel, inspectând corpul de sus până jos poţi să-i stabileşti sensul de rotaţie al fiecărei chakre ventrale, iar apoi a chakrelor dorsale.
Prima chakră – Muladhara Chakra (Prithivi Granthi), „chakra pubiană” este situată exact în prelungirea coloanei vertebrale, la jumătatea perineului. Caracteristici: vitalitate, energie subtilă telurică, legătura cu Pământul, interacţiune grosieră, inactivitate, somnolenţă, soliditate. Dintre organele de simţ, coordonează mirosul, iar dintre glandele endocrine i se subordonează suprarenalele, coordonând sinteza adrenalinei şi noradrenalinei. În corp i se mai subordonează toate părţile tari, coloana, oasele, cartilajele, dinţii, unghiile, ambele picioare. Coordonează toată partea inferioară a corpului: anusul, rectul, intestinele, prostata; de asemenea coordonează sângele şi formarea celulelor. Pe corpul fizic, precum şi în aură are de obicei culoarea roşie ca focul.
A doua chakră – Swadhistana Chakra (Varuna Granthi), „ chakra ombilicală” este situată la cca 2 cun (unitate tradiţională de măsură chineză pentru lungime, fiind egală cu lăţimea degetului mare de la mâna dreaptă, cca 2,5 cm) sub ombilic. Caracteristici: energia instinctelor, energia subtilă a apei, energiile magnetice lunare, mimetism, conformism, integrare socială, senzualitate. Coordonează gustul şi organele de reproducere, precum şi sinteza hormonilor respectivi (oestrogenul şi testosteronul). În corp i se subordonează organele de reproducere, rinichii, vezica, toate lichidele ca sângele, limfa, sucurile digestive, sperma etc. Apare în culoare portocalie.
A treia chakră – Manipura Chakra (Agni Granthi), „chakra plexului solar” este situată pe locul omonim de pe corp. Caracteristici: ambiţie, voinţă, dinamism, violenţă, energia subtilă a focului, energia Soarelui, expansivitate. Coordonează văzul şi pancreasul, respectiv biosinteza insulinei. În corp i se subordonează spatele inferior, cavitatea abdominală, sistemul digestiv, stomacul, pancreasul, splina, sistemul neuro-vegetativ. Apare în culoarea galben până la auriu.
A patra chakră – Anahata Chakra (Vayu Granthi), „chakra inimii” se află localizată în centrul pieptului, pe orizontala inimii. Coordonează pipăitul şi timusul (hormonul timian). În corp i se subordonează spatele superior, inima, cavitatea toracică, pielea, mâinile. Apare colorată în verde cu un punct roz în centru.
Chakra a cincea – Vişuddha Chakra (Vyoma Granthi), „chakra bazei gâtului”, localizată pe locul omonim. Caracteristici: intuiţie intelectuală, inteligenţa pură, energia subtilă a eterului (Akaşa – în hindusă), transcenderea aspectelor temporare, trăiri sublime de natură spirituală. I se coordonează auzul şi tiroida împreună cu paratiroida, stimulează biosinteza hormonului tiroxina. În corp i se subordonează plămânii, bronhiile, esofagul, aparatul de vorbire (şi vocea), gâtlejul, ceafa, maxilarele. Apare în culoare azurie.
Fiecare din chakrele II-V are câte o corespondentă dorsală situată pe orizontala chakrei ventrale.
A şasea chakră – Ajna Chakra (Aham Granthi), „al treilea ochi”, „ochiul lui Şiva” se află proiectată pe frunte la 1 cun (vezi la chakra II) deasupra ochilor, între sprâncene. Caracteristici: putere mentală deosebită, centru de comandă mentală, clarviziune, telepatie. Coordonează toate simţurile, iar în sistemul endocrin hipofiza, respectiv sinteza vasopresinei şi pituitrinei. Apare în culoare albastru-închis până la indigo. Câteodată este punctată cu steluţe aurii. Chakra dorsală este proiectată puţin sub orizontală, la partea superioară a gâtului, imediat sub adâncitura de la baza dorsală a craniului.
A şaptea chakră – Sahasrara Chakra (Mahat Granthi), „chakra coroanei” este situată în maleola din creştetul capului, la punctul cunoscut ca „moalele capului”. Caracteristici: starea de înţelepciune, realizare spirituală supremă, extaz, consonanţă cu ABSOLUTUL, revelarea DIVINULUI în fiinţă. Lucrează împreună cu epifiza – glanda pineală – coordonând sinteza serotoninei. I se subordonează creierul mare şi calota craniană. Poate apărea violetă, dar de cele mai multe ori are culoarea albă sau aurie.
Mentalul controlează practic toate procesele energetice ale organismului, deci şi activitatea chakrelor care nu sunt altceva decât puncte de metabolizare a energiilor subtile.
Pentru a activa chakrele, intră în Alfa, spune-ţi propoziţiile de la capitolul anterior, după care proiectează-te pe ecranul mental. Cu timpul vei observa că nu mai este nevoie să te proiectezi pe ecran. Pur şi simplu „Eul” tău părăseşte corpul fizic, se întoarce spre el şi eşti cu faţa spre tine.
Acum, deschide-ţi palma mâinii stângi (natural, nu mai vorbim de corpul fizic, ci de Eu) spre El, iar palma mâinii drepte spre chakra a VII-a. Nu este nevoie să îţi poziţionezi mâna dreaptă deasupra creştetului capului, ci o poţi situa şi paralel cu corpul, energia emisă, odată ajunsă în dreptul chakrei VII, va coti spre ea.
Spune: „Doamne, dă din Lumina Ta atât cât trebuie pentru a activa chakrele şi aura mea” (dacă activezi pe altcineva, numeşte-o). În acest moment vei vizualiza un fascicol de Lumină albă coborând în chakra palmei stângi, iar din cea dreaptă tot una albă pătrunzând în chakra a VII-a. Începe să spui Rugăciunea Domnească: „Tatăl nostru Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău” (Mt; VI;9). Coboară mâna dreaptă la cea de a VI-a chakră şi continuă spunând: „Vie împărăţia Ta;” (idem,10). Vei observa schimbarea culorii fascicolului emergent din alb strălucitor în albastru-violet, cu steluţe aurii continuă cu mâna dreaptă în dreptul chakrei V: „Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”, (idem 10), când raza emergentă devine albastră-azurie. La chakra inimii spune: „Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;” (idem, 11), trimiţând un fascicol verde-smaragd, după care la chakra plexului solar (III) spune: „Şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;” (idem, 12), când din palma mâinii drepte va emerge un fascicol de lumină aurie. Coboară acum la chakra II şi spune: „Şi nu ne duce pe noi în ispită;” (idem, 13), trimiţând un fascicol de lumină portocalie, pentru a încheia apoi la prima chakră, cu palma tot paralel cu linia mediană a corpului: „ci ne izbăveşte de cel rău” (idem, 13), când fascicolul emis va fi de culoare roşie ca focul, iar în momentul în care va ajunge în dreptul deschiderii chakrei, traiectoria ei va coti în sus pentru a pătrunde exact în deschiderea ei.
În final, îndreaptă-ţi palma cu degetele unite spre treimea din stânga a părţii ventrale a corpului şi făcând o baleiere de sus în jos, în timp ce din vârfurile degetelor trimiţi un fascicol de lumină albă, spunând: „Că a ta este împărăţia” (idem, 13), continuă în sus (cu palma tot înspre pământ) pe linia mediană ventrală a corpului, spunând: „şi puterea” (idem, 13), coboară pe treimea din dreapta spunând: „şi slava”. Treci pe partea dorsală a corpului şi baleiază de sus în jos cu palma aşa cum ţi-am spus la alineatul anterior, jumătatea din stânga a corpului, spunând: „în veci.” (idem, 13) şi termină cu jumătatea dorsală din dreapta, de jos în sus, spunând încheierea rugăciunii: „Amin!” (idem, 13).
În urma acestei întăriri, chakrele îşi intensifică viteza de rotaţie „se deschid”, iar aura devine albă-strălucitoare.
Dacă trebuie să întăreşti un anumit corp energetic, lucrează cu culorile corespunzătoare. De exemplu, la corpul eteric lucrează cu albastru-cenuşiu, la cel mental cu galben-auriu. Pentru faza în care te găseşti acum, însă, este mai mult decât suficient să poţi activa aura şi chakrele în general. Restul de paşi vor veni de la sine pe măsură ce ţi se acumulează rezultatele practice.
În timpul acestei energizări poţi aplica oricare dintre metodele de activare alternativă a chakrelor prezentate în tabelul I, ca metodă suplimentară. Rezultatele (eminamente benefice) le poţi constata de la prima şedinţă!
Metoda o poţi aplica ori de câte ori constaţi o slăbiciune în organism sau în psihic, ori de câte ori doreşti. Ea va antrena schimbări impresionante atât în stabilizarea ta afectivă, cât şi în cea fizică. Cu timpul, vei putea încerca şi ajutorarea altora, de aproape, sau de la distanţă (ţi-am spus, în Alfa nu există distanţe!). Rezultatele nu vor întârzia să apară. În general, majoritatea simt un val de căldură benefică ce le inundă corpul, o stare inexplicabilă de bine.
Nu mă întreba ce se întâmplă! Una din legile fundamentale în psionică (termenul, cred, mai corect pentru parapsihologie) este: „Nu căuta cu tot dinadinsul explicaţii, ele vor veni când eşti copt pentru a le înţelege”.
Sursă text: Dan I. Seracu – AUTOCONTROL – pentru avansaţi şi nu numai...
Sursă imagini: Google
Felicitari pt. blog.
RăspundețiȘtergere